Interviu De ce evită UE să pună un român la masa tratativelor cu Rusia. Explicația neașteptată a unui expert în negocieri

În timp ce UE caută un reprezentant pentru negocierile cu Rusia, niciun român sau est-european nu se află în cărți. Gabriela Ciot, expert în negocieri internaționale, explică de ce profilul economic al lui Mario Draghi sau experiența Angelei Merkel sunt preferate în detrimentul politicienilor est-europeni, blocați de traumele istorice în relația cu Moscova.

Prezentă la reuniunea miniștrilor de externe UE care a avut loc în acest final de săptămână la Limassol, începând de joi 27 mai, șefa politicii externe europene, Kaja Kallas, a afirmat că Rusia încearcă să le întindă o capcană europenilor. În opinia sa, Moscova mizează tocmai pe faptul că europenii nu vor reuși să se pună de acord în privința numelui celui care îi va reprezenta în discuțiile cu Rusia, iar astfel să tragă de timp și să provoace noi fisuri în rândul aliaților. Negocierile sunt un efort de echipă, a insistat fostul premier al Estoniei.

Înainte de a demara negocierile pentru Ucraina, europenii nu s-au decis cine îi va reprezenta în discuțiile pe carele vor purta cu Rusia. Asta în timp ce țări ca Franța și Germania au „furat” deja startul și au demarat propriile negocieri sau cel puțin discuții preliminare cu Moscova.

Fostul cancelar german Angela Merkel, alături de fostul premier al Italiei și șef al Băncii Europene, Mario Draghi, sunt printre numele intens vehiculate. De asemenea, președintele Finlandei, Alexander Stubb, s-a autopropus și este luat în calcul. Alte nume aflate în cărți ar fi președintele Consiliului European, António Costa, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și fostul președinte al Finlandei, Sauli Niinistö.

Anterior, Rusia lui Putin a sugerat numele fostului cancelar german Gerhard Schroeder, însă europenii au respins din start această idee. 

Gabriela Ciot este profesor la Facultatea de Relații Internaționale a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Ea este expert în negocieri, a fost secretar de stat în Ministerul de Externe și a fost luată la un moment dat în calcul pentru funcția de comisar european din partea României. Gabriela Ciot explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, motivul pentru care niciun est-european nu apare pe lista personalităților luate în calcul să reprezinte UE în discuțiile pentru un acord de pace și vorbește despre numele vehiculate în presă.

Adevărul: Uniunea Europeană ia în calcul desemnarea unui reprezentat pentru viitoarele negocieri cu Rusia, iar în presă au fost vehiculate mai multe nume. Din toate acestea, cine credeți că ar fi mai potrivit pentru această sarcină dificilă?

Gabriela Ciot: Eu cred că este un moment foarte important, mai ales pentru Uniunea Europeană. Când am aflat că Uniunea Europeană caută un reprezentant pentru viitoarele negocieri cu Federația Rusă, m-am bucurat foarte mult pentru că acela a fost momentul în care, practic, Uniunea Europeană, cu curaj, a încercat să își arate alonja de actor global. Pentru că toți spunem că suntem putere economică, dar vedeți că nu avem modalități să arătăm că putem fi și influenți. Adică europenii încă nu acționează cu curaj pentru a demonstra, hai să spunem așa, această capacitate economică. Desigur, presa internațională a vehiculat mai multe nume. La început era vorba de fostul prim-ministru, bancherul european cu expertiză extraordinară, Mario Draghi, apoi fostul cancelar german Angela Merkel, dar și alte nume.

Cred că ar fi o oportunitate foarte bună și acum poate că eu sunt subiectivă, dar având în vedere expertiza economică pe care o are, a gestionat momente dificile, fostul prim-ministru, domnul Mario Draghi, ar fi extrem, extrem de potrivit, pentru că are și aceste capacități de negociere, recunoaște foarte bine toate aceste detalii economice. Pentru că în acordul de pace care va fi negociat vor fi foarte multe astfel de implicații și componente și mă refer aici la reconstrucția Ucrainei. Desigur, și doamna Merkel este potrivită, pentru că are o experiență foarte mare, mai ales în relația cu Federația Rusă. Cred totuși, repet, că aceste elemente, această cunoaștere economică, având în vedere și raportul Draghi, ar oferi avantaje și aș înclina mai mult către fostul prim-ministru Mario Draghi. Cred că are o înțelegere mult mai bună și a ceea ce înseamnă această reconfigurare a sistemului internațional, pentru că despre asta vorbim. Dar așteptăm cu mare interes ceea ce se va discuta la viitorul Consiliu European, pentru că am înțeles că atunci probabil se va contura o decizie.

În ce măsură ar fi potrivită Angela Merkel

Adversarii ideii ca Angela Merkel să fie desemnată să negocieze cu Rusia aduc în discuție bunele sale relații cu Vladimir Putin, dar și faptul că a fost printre liderii politici germani care au susținut ideea Nord Stream 1 și Nord Stream 2 și a întreținut dependența Berlinului de Moscova. Sunt argumente de luat în calcul?

Este adevărat că doamna Merkel a avut de regulă relații bune cu Rusia, că a avut și multe întâlniri și discuții cu Vladimir Putin, dar nu a fost doar ea. Germanii sunt dependenți de resursele rusești, iar atunci au trebuit să gestioneze cu o mai mare delicatețe această relație. Și dacă ne gândim puțin și la ceea ce a însemnat anul 1990 pentru reunificarea Germaniei, în care desigur Federația Rusă cumva a fost de acord cu acest eveniment, putem înțelege că pentru nemți a fost cumva mai complicat. Sigur că în anii 90 au fost și alte condiții și eu chiar dau la curs acest exemplu, pentru ca să avem și o explicație asupra a ceea ce înseamnă și această invazie a Federației Ruse în Ucraina. Este vorba de o acceptare a reunificării Germaniei și era vorba de o condiționare a neextinderii NATO mai la est, dacă vă aduceți aminte, vorbim de anii '90, iar atunci când președintele Vladimir Putin spune „root causes of the conflict”, deci cauzele de origine, la acestea se referă. Evident că nu este corect ceea ce spune, dar în mintea lui la asta se referă.

Care ar fi în acest caz argumentele Angelei Merkel?

Probabil ar fi un subiectivism, dar cred să nu uităm că ani de zile în mandatele sale au fost numeroase momente dificile în care Uniunea Europeană s-a bazat pe stabilitatea și direcția dată de Germania. Ne amintim că în acei ani a fost criza financiară, a fost criza migrației, a fost Brexitul, un moment teribil, mai ales în cadrul negocierilor, așa că și experiența germană a doamnei Merkel în relația cu Federația Rusă poate să fie utilizată și acum.

Până la urmă, oricine ar fi desemnat să fie reprezentant al Uniunii Europene sunt convinsă că va milita pentru obținerea unei păci avantajoase pentru Ucraina și pentru Uniunea Europeană. În plus de aceasta, orice decizie este discutată, va fi evident dezbătută inclusiv în cadrul Consiliului European. Așa că acel trimis, acel reprezentant al Uniunii Europene nu va lua sub nicio formă decizii de unul singur.

Niciun român sau est-european nu e pe listă

Un detaliu interesant este că nici măcar pe lista lărgită intrată în posesia presei internaționale nu apare niciun român, ca să nu mai zicem că niciun est-european. Care ar fi explicația?

Vedeți, până la urmă și partenerii europeni îi investesc cu încredere pe aceia dintre reprezentanții statelor membre care au un astfel de comportament în sensul utilizării mecanismelor europene, în sensul accelerării integrării, în sensul găsirii acelor strategii și modalități prin care statul pe care îl reprezintă într-adevăr este un actor pe piața unică. Să nu uităm, în Uniunea Europeană nu se prea vorbește, din păcate, mai ales în partea aceasta de Europa Centrală și de Est: aceste state membre sunt actori pe piața unică europeană.

Ați vedea un politician est-european care s-ar califica în acest sens?

Din această parte, desigur, avem un reprezentant foarte bun și îmi vine în minte primul ministru polonez, fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, care ar reprezenta cu cinste Uniunea Europeană și are aceste abilități de negociere extraordinare. Totuși, Tusk cred că preferă mai mult o gestionare internă a situației din Polonia. Să nu uităm că acolo președinția are o altă coloratură politică. Și cred că prezența dumnealui pentru diminuarea avansului populiștilor, care în momentele acestea de criză economică pe care o traversează întreaga lume, implicit Uniunea Europeană cresc tot mai mult, este necesară în Polonia.

Cu ce poate contribui România

Dar România? Sigur, pornind de la ideea că nu avem într-adevăr politicieni de calibru, care ar putea fi totuși contribuția noastră la viitoarele negocieri pentru un acord în Ucraina?

Aș spune că ar fi o oportunitate foarte bună și pentru România de a veni cu soluții, nu doar pentru o facilitare a dialogului, că vedeți, tot apar astfel de propuneri. Noi trebuie să dovedim acest comportament, că toți spunem că avem orientare pro-europeană, dar trebuie să dovedim asta și prin fapte. Asta înseamnă o accelerare, o accentuare a integrării europene și un foarte bun exemplu ar fi acest proiect de trecere la euro. Mulți specialiști în domeniu vorbesc despre acest lucru și cred că ar fi un semnal extraordinar dacă am adopta un astfel de proiect drept proiect de țară.

Contează faptul că est-europenii, mai ales polonezii și balticii, au anumite sensibilități istorice și e de presupus că ar fi mai complicat să negocieze ținând cont că Rusia le-a adus atât de multă suferință de-a lungul istoriei?

Este foarte probabil, poate fi și aceasta o variantă. Vedeți, acum avem și un alt înalt reprezentant care conduce politica externă europeană și care provine dintr-un stat baltic, avem comisarul pe apărare care provine tot așa dintr-un stat baltic, din Lituania. Balticii, se știe, au o anumită sensibilitate în raport cu Rusia și probabil că și pozițiile lor față de Moscova sunt mai intransigente, tocmai pentru că au această experiență nefastă cu rușii. Influența Federației Ruse se simte și în alte state din Europa de Est. Am avut și noi, din nefericire, acest episod din 2024, să ne aducem aminte cu multă neplăcere de el. Mă refer la alegerile din 2024, când noi ca români am simțit ce înseamnă toată această dezinformare, manipulare informațională, mai ales pe social media. Iar aceasta încă mai este prezentă.

Pe ce ar trebui să se bazeze finalmente decizia Uniunii Europene în ce privește persoana care ne va reprezenta în negocierile cu Rusia?

Cred că, până la urmă, în această decizie de a alege un reprezentant din această parte de Europa Centrală și de Est, repet, trebuie să se bazeze pe acțiunile pe care le fac, nu pe personalitatea liderului respectiv. Evident, aceste acțiuni trebuie să fie în interesul întregii Uniuni Europene.

Ce motive avem să ne temem de negocierile cu Rusia

Pornind și de la ideea că orice negocieri implică și anumite concesii de ambele părți, est-europenii privesc cumva îngrijorați întreg demersul. Avem motive să ne temem atunci când un german, francez sau italian va negocia în numele întregii Uniuni Europene, deci și al nostru, cu Rusia?

Nu cred că trebuie neapărat cu teamă, dar cred că privim cu o oarecare suspiciune. Și cred că e cumva normal. Dar întotdeauna trebuie să luăm elementele acestea din perspectiva unei mai bune pregătiri. Adică a dezvoltării capacității de reziliență și de răspuns, pentru că avem această experiență, chiar și istorică, în care am avut, din nefericire, această influență. Așadar, practic, noi știm și cultural care ar fi modalitățile de acțiune și asta printr-o bună pregătire, printr-o reziliență, prin propuneri referitoare la partea aceasta sudică, de exemplu, a flancului estic, tot vorbim și de NATO, prin propuneri referitoare la politica de apărare comună a Uniunii Europene. Și revin la ideea că avem și noi mai multe de făcut. România ar putea chiar să dovedească această capacitate de integrare prin propunerile pe care le-ar aduce și în sensul inovării unor politici. Și vedeți, despre Marea Neagră nu se mai vorbește aproape deloc. Întreaga atenție merge înspre Marea Baltică, articolele de specialitate ne prezintă aceste motive: deschiderea înspre Atlanticul de Nord, înspre zona arctică care devine un punct de interes foarte mare la nivel global. Dar depinde de noi, repet, să venim cu asemenea propuneri, că nimeni niciodată nu ne-a spus: „domnule, propunerea aceasta nu-i bună”, atât timp cât noi n-am venit cu ea. Ar fi de bun augur, e clar. Deci depinde de noi.