Cum a reuşit statul român să-i elibereze pe cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005

Măsurile luate de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti şi a însoţitorului lor, Muhammad Munaf, după ce au fost răpiţi în Irak, în 2005, de o grupare necunoscută, au dat roade după două luni, timp în care cei patru au fost ţinuţi ostatici.

Marie-Jeanne Ion, reporter la Prima TV, Sorin Miscoci, cameraman, şi Ovidiu Ohanesian, reporter la cotidianul România Liberă, au fost luaţi prizionieri, pe 28 martie 2005, de un grup necunoscut. Împreună cu aceştia se afla şi Muhammad Munaf, om de afaceri de naţionalitate irakiano-americană, care trăieşte în România şi care s-a oferit să le fie ghid. De asemenea, acesta a fost şi el răpit.

Pe 28 martie 2005, o echipă operativă a Ministerului de Externă a fost imediat constituită pentru gestionarea informativă a cazului.

La 10 zile după ce jurnaliştii au fost răpiţi, surse judiciare din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anunţau că Omar Haysam a fost reţinut pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.

Muhammad  Munaf trăia din 2001 în România şi era preşedintele grupului de afaceri Manhattan, de sub tutela lui Omar Hayssam, afacerist sirian şi membru al Partidului Social Democrat.

Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni preciza atunci că sirianul a fost arestat în legătură cu răpirea jurnaliştilor români, petrecută în Irak.

Grup de sprijin pentru ziarişti

Luni, 11 aprilie 2005, în a 15-a zi de răpire, Sindicatul Iniţiativa R, Comitetul de Criză „Acţiunea‟ şi Asociaţia Tineretul Român pentru Naţiunile Unite – RYAUN au înfinţat „Grupul de sprijin pentru jurnaliştii răpiţi în Irak‟. Grupul nou constituit îţi propune să organizeze acţiuni de soliddaritate (cu ziariştii şi familiile acestora), să susţină eventualele demersuri ale autorităţilor şi să sensibilizeze opinia publică în legătură cu necesitatea mobilizării pentru sprijinirea oricăror iniţiative care ar putea avea ca rezultat eliberarea ziariştilor ţinuţi ostatici în Irak.

Preşedintele Traian Băsescu declară, în a 17-a zi de la răpire, în cadrul emisiunii „România la raport‟, realizată de Carol Sebastian la Radio MIX, că autorităţile române sunt în legătură cu „gruparea care îi deţine‟ pe cei trei jurnalişti români răpiţi în Irak. Preşedintele a adăugat că se comunică aproape zilnic cu terorişti, cu care s-a luat legătura la trei zile de la răpire.

„În foarte scurt timp, servixciile de informaţii au fost capabile să colecteze informaţie eficientă care să ne ducă la contact cu gruparea care îi deţine pe ziarişti‟, a precizat Băsescu.

După 26 de zile în care jurnaliştii au fost ţinuţi ostatici, răpitorii au cerut, prin intermediul lui Marie – Jeanne Ion, retragerea trupelor române din Irak în patru zile, altfel ziariştii vor fi ucişti. Era prima dată când teroriştii formulau o revendicare clară.

În a 30-a zi, cu 24 de ore înainte de expirarea ultimatumului impus de terorişti, departamentul de stat american s-a plasat pe o poziţie de aşteptare în problema jurnaliştilor români. Purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane, Adam Ereli, spunea că România este singura care va decide în privinţa prezenţei sale militare în Irak. Indeferent de decizie, Statele Unite se aştepta, însă, ca România să se coordoneze cu aliaţii ei.

Oficialul de la Washington a precizat că România a fost şi continuă să fie un aliat curajos, fidel şi de valoare în războiul împotriva terorismului şi în cadrul eforturilor internaţionale pentru instaurarea ăcii, stabilităţii şi prosperităţii în Irak şi Afganistan.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului american de Stat preciza că ori de câte ori au loc răpiri în Irak, forţele Statelor Unite cooperează cu autorităţile irakiene şi cu alţii pentru a contribui sau furniza orice fel de asistenţă. Ereli a subliniat că acest lucru este valabil şi în cazul ostaticilor români.

În aceeaşi zi, directorul de ştiri de la Prima TV, Dan Dumitru, a făcut o declaraţie oficială, la Palatul Cotroceni, susţinând că a fost contactat telefonic de terorişti şi că jurnaliştii sunt în viaţă.

Ziua 32: Apelul autorităţilor române la sprijin din partea Consiliului Înţelepţilor Musulmani a avut succes. Harez al Dari, liderul acestei organizaţii extrem de influente în lumea arabă a făcut apel un apel la răpitori pentru a-i elibera pe ziariştii români şi pe însoţitorul lor. Apelul a fost difuzat în a 32-a zi de la răpire, pe postul qatariot de telviziune Al Jazeera.

Instituţii irakiene, implicate în salvarea jurnaliştilor

Totodată, următoarea zi alte două mari instituţii s-au implicat şi au cerut eliberarea jurnaliştilor, respectiv  Partidul Islamic şi Preşedinţia irakiană. În acea zi, membrii celulei de criză, consituită la Palatul Cotroceni pentru soluţionarea situaţiei jurnaliţilor răpiţi, s-au reunit având certitudinea că ostaticii sunt în viaţă.

O veste bună vine în a 47-a zi de la răpire, când premierul Călin Popescu Tăriceanu a făcut o confirmare la Sofia: „Negociem pe diferite canale pentru a obţine eliberarea lor. Am bune speranţe că aceasta se va întâmpla, pentru că lucrăm intens la acest caz‟.

După lungi negocieri şi un ultimatum impus de răpitori pentru eliberarea jurnaliştilor roman şi a lui Muhammad Munaf de 30 de milioane de euro, care ulterior s-a transformat în patru milioane de euro, în a 56-a zi de la răpire, cei patru au fost eliberaţi.

„Cei trei cetăţeni români – Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci şi Ovidiu Ohanesian – şi cetăţeanul american de origine irakiană, Mohammad Munaf, se află de astăzi, 22 mai, începând cu ora 13.44, sub controlul autorităţilor române‟, se preciza la acea dată, într-un comunicat al Preşedinţiei.

De atunci s-au format controverse cu privire al răscumpărarea acestora. Statul român susţine cu vehemenţă că nu s-a oferit nicio răscumpărare pentru eliberarea jurnaliştilor.

Însă, un document oficial arunca în aer declaraţiile autorităţilor române, după trei ani de la răpire. Decizia Curţii Federale de Casaţie din Irak, prin care Mohammad Munaf scapă temporar de pedeapsa cu moartea, cuprinde un pasaj din care reiese clar că răpitorii au primit „o recompensă‟ după negocieri cu „guvernul român‟.

Zvonuri privind plata unei răscumpărări au existat încă de la momentul eliberării ziariştilor, deşi atunci preşedintele Traian băsescu a declarat că pentru aceasta nu s-a făcut nicio concesie de politică externă „prezentă şi viitoare‟ şi nu s-a plătit nicio răscumpărare.