Cum a împărțit războiul din Israel cele mai importante state din NATO. Politolog român din SUA: „Încearcă să facă echilibristică”
0Lector la Syracuse University (SUA) și cercetător la Institutul Universitar European (Florenţa), politologul Marius Ghincea a analizat modul în care cele mai importante state NATO se raportează la conflictul din Orientul Mijlociu, în funcție și de presiunea populară
Războiul din Fâșia Gaza a luat prin surprindere lumea occidentală, iar aliații nu au o poziție comună. În timp ce țări ca Franța și Statele Unite ale Americii au un electorat mai degrabă pro Palestina și încearcă să păstreze un anumit echilibru, britanicii și germanii sunt poziționați mai ferm de partea Israelului. În schimb, Spania și Irlanda au condamnat Israelul. Politologul Marius Ghincea a analizat prin prisma teoriei relațiilor internaționale poziționarea acestor state.
„Ce ne poate spune teoria relațiilor internaționale despre pozițiile statelor occidentale față de evenimentele din Israel/Palestina? În cazul conflictului dintre Israel și Hamas, statele occidentale au adoptat trei tipuri de poziții: (a) au susținut exclusiv Israelul (Germania, Marea Britanie); (b) au adoptat o poziție nuanțată, balansând între dreptul Israelului de a se apăra cu apeluri la reținere (Franța, SUA); (c) au condamnat Israelul fără neapărat să ia apărarea Hamas/Palestinienilor (Spania, Irlanda)”, scrie politologul pe Facebook.
Set comun de valori, poziții diferite
Toate aceste țări împărtășesc aceleași valori și sunt membre NATO. Mai mult, în privința războiului dintre Ucraina și Rusia, ele s-au poziționat ferm de partea Kievului. În cazul conflictului din Orientul Mijlociu, lucrurile stau puțin altfel.
„Toate aceste țări împărtășesc aproximativ același set de valori, au un interes comun de promovare a ordinii liberale internaționale și sunt parteneri în NATO sau UE. Ce explică variația pe care o observăm? Poziția față de conflictul dintre Israel și Hamas poate fi explicată de gradul de tensiune între așteptările electoratului intern și nevoile geostrategice externe. Statele occidentale sunt implicate într-un joc pe două niveluri (Putnam 1988; Fearon 1997) și încearcă să facă echilibristică”, adaugă autorul.
SUA și Germania, viziuni diferite
În continuare, el a analizat felul în care s-au poziționat câteva state și motivația din spatele politicii lor. „În cazul SUA, administrația Biden a trebuit să găsească o poziție care să reconcilieze interesele geostrategice din regiune care dictează sprijinirea Israelului cu preferințele electoratului liberal al Partidului Democrat (și a multor oficiali din DoS, NSC). Asta a dus la o poziție nuanțată care sprijină Israelul dar care caută să limiteze impactul asupra populației palestiniene”, mai spune Ghincea.
Dacă în cele mai multe cazuri Germania are o poziție identică cu cea a SUA, în acest caz lucrurile diferă. „În cazul Germaniei, guvernul de la Berlin se bucură de o convergență între preferințele societății și prioritățile geopolitice, ceea ce explică de ce a adoptat o poziție clară pro-Israel. Pe lângă asta, considerațiile istorice obligă Germania să adopte o poziție clară pro-Israel. În ciuda micilor proteste violente din Berlin ale minorităților musulmane, societatea germană pare să rămână pro-Israel.”
Interesantul caz al Irlandei și Spaniei
Un caz particular este cel al unor țări precum Irlanda și Spania: „În cazul Irlandei, lipsa intereselor geopolitice în regiune și în relație cu Israelul cuplate cu un electorat pro-palestinian (cu tradiție) explică poziția tranșantă anti-Israeliană a Dublinului. O situația similară poate să explice și poziția Madridului, deși acolo există o tensiune ceva mai mare între preferințele geopolitice și preferințele electoratului, care merită un studiu mai atent.”
La final, el arată și care este poziția României în acest caz: „Statele occidentale sunt implicate într-un joc pe două niveluri, care explică poziția lor față de conflictul dintre Israel și Palestina. Uitându-ne la interesele lor geopolitice din regiune și la poziția electoratului din fiecare țară, putem să oferim o explicație plauzibilă cu privire la diferențele pe care le vedem între aceste țări.”