Coloșii de pe Canalul Dunăre - Marea Neagră. Uriașul american de 120 de tone care a inspirat faimoasele DAC-uri românești

0
Publicat:

O autobasculantă gigant, folosită pe șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră, a inspirat construcția celebrelor Dac-uri românești, mașinile care atrăgeau toate privirile în anii ‘80.

Șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră / DAC-uri. Sursa: Wikipedia

Unul dintre cele mai controversate proiecte începute în România în primii ani de comunism a fost Canalul Dunăre - Marea Neagră, la care au muncit peste 30.000 de români la începutul anilor ‘50.

Munca fizică, inutilă a zeci de mii de români, trimiși la canal

Șantierul din Dobrogea s-a dovedit un eșec răsunător și un loc al suferinței pentru mii de români, mulți dintre ei deținuți politici. 

„Proiectul se baza pe folosirea la maximum a capacităţii de muncă manuală şi la minima folosirea a utilajelor. Fiecare muncitor trebuia să sape între un metru – un metru jumătate şi nouă metri de şanţuri pe zi”, arăta o notă secretă a CIA, din 1952.

Canalul Dunăre Marea Neagră, în anii '50. Sursa: revista Flacăra, 1952.

Abandonate în 1953, după patru ani în care s-a conturat un sfert din traseul de circa 64 de kilometri al Canalului Dunăre - Marea Neagră, lucrările au fost reluate la mijlocul anilor '70, de regimul Ceaușescu, de această dată cu o nouă abordare, bazată pe folosirea în număr mult mai mare a utilajelor. 

Șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră și marile cariere miniere din România anilor ‘70 și ‘80 au fost locul de testare al celor mai mari mașini construite în România. Majoritatea au fost realizate în uzinele din Brăila, Brașov, București, Timișoara, Târgoviște, Craiova și Mârșa.

„Se pot vedea, lucrând din plin, excavatoare-gigant cu cupa de 8 metri cubi, făurite la „Progresul“-Brăila, se pot vedea tractoare cu lamă și cu motor de 360 CP, confecționate la Brașov, se pot vedea, printre cele vreo 3 000 de camioane ce vântură colbul șantierului, autobasculante de 50 și 100 de tone, veritabile trenuri pe pneuri construite la I.M. Mârșa, se poate vedea, sosită recent, o autobasculantă electrică, tot românească, de 120 de tone, cu motor de 1.200 CP cuplat cu generator de curent continuu, având în diferențiale motoare electrice, se pot vedea utilaje și instalații de mare complexitate create aici, de către cadrele locului”, informa revista Flacăra, în 1980.

Gigantul american de pe șantierul Dunării

Până în 1984, pe șantierele Canalului au fost mobilizate peste 5.600 de autobasculante de 16 până la 100 tone, peste 600 excavatoare, 650 buldozere, 90 foreze, și numeroase automacarale, macarale și alte utilaje de construcții, informa presa vremii.

Lucrări la Canalul Dunăre Marea Neagră. Sursa: Wikipedia.

În anii ‘70, mândria Canalului Dunăre - Marea Neagră era, însă, o autobasculantă gigant, achiziționată din Statele Unite ale Americii. Autobasculanta Lectra Haul a fost adusă în 1976, pe șantierele din Dobrogea, și a fost folosită aproape neîntrerupt până în 1984, la finalizarea lucrărilor. Efectua 30 de curse pe schimb, transportând circa 3.750 de tone în acest timp, informa presa vremii, adică de trei ori mai mult decât Belazurile de proveniență sovietică, autobasculantele cu care era adesea comparată.

Lectra Haul. Sursa: Facebook

„Lectra Haul reprezintă un personaj. Este cea mai mare mașină a șantierului. Atât de mare încât un Belaz de 40 de tone pare o jucărie pe lângă ea. Are o greutate de 65 tone și o capacitate de încărcare de 120 tone. Pentru a se ajunge în cabină se folosește o scară. Colosul (cu o viteză de 65 km/h) este stăpânit de un singur om care declară că toată această fabrică pe roți se supune mâinilor și gândului omului la fel de ușor ca un... Trabant. El, omul care stăpânește o mașină cu care dacă te-ai întâlni pe șosea te-ai crede tu pe altă lume, este Constantin Popa, dobrogean de fel, obișnuit cu șantierul, obișnuit cu oamenii, obișnuit acum și cu acest unicat a cărui roată îl întrece în înălțime”, informa revista Luceafărul, în 1979.

Autobasculantă. Sursa: Wikipedia

Șoferul ei, Constantin Popa, era cel care o condusese aproape zilnic începând din decembrie 1976. „Combustibilul, motorină, se păstrează în două rezervoare cu o capacitate totală de 2.200 litri. Bascularea hidraulică a benei se face în 19 secunde. Direcţia este la fel de uşoară ca la Dacia 1300”, declara în 1979, Constantin Popa, șoferul ei pe pe șantierul Basarabi.

Modelul care a inspirat Dac-urile românești

Lectra Haul a însemnat o revelație pentru producția de autobasculante de mare tonaj din România. Primele modele au apărut pe șantier la începutul anilor ‘80, fiind proiectate la uzinele din Brașov și fabricate la Brașov și Mârșa.

Un astfel de utilaj, DAC 180 - 100, avea o capacitate de 180 de tone, o viteză maximă de 27 de kilometri pe oră, având puterea motorului fiind de 1.000 CP și o sarcină utilă de 100 de tone. A fost construit la Întreprinderea mecanică Mârșa (județul Sibiu), și întrebuințat în premieră pe șantierul canalului din Dobrogea.

DAC-ul produs la Mârșa. Sursa: Știință și Tehnică. 1979

„Autobasculanta construită de specialiștii brașoveni este unicat în Europa. În momentul de față, acest autovehicul de mare capacitate este realizat numai pe bază de piese și agregate din producția indigenă. Originalitatea autobasculantei constă în proiectarea unui șasiu articulat, cu toate roțile motoare; cele două punți motoare sunt unificate. «Colosul» rutier are o bună maleabilitate, se deplasează ușor pe terenuri accidentate, realizează o încărcare egală pe puntea față și spate, consumă un număr redus de pneuri și nu reclamă amenajări pretențioase pentru drumuri”, informa revista Știință și Tehnică în 1979.

Buldozere produse la Mârșa. Foto: Știință și Tehnică 1983

Autobasculanta de aproape 100 de tone, cu o lungime de aproape 10 metri și o înălțime de peste cinci metri consuma 60 de litri de motorină la 100 de kilometri. În anii ‘80, la Mârșa și Brașov au fost fabricate aproximativ 20 de astfel de utilaje, unele îmbunătățite de-a lungul anilor.

Cinci dintre ele au fost exportate în Australia, altele au ajuns la cariera minieră de cupru Roșia Poieni, la cariera de calcar siderurgic Mahmudia, din Tulcea, pe șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră, la exploatarea minieră de cupru și banatită din Moldova Nouă și la mina de sulf din Călimani, arăta presa vremii.

Autobasculantele au fost folosite în cariere și după 1990. Nu erau singurele mașini gigant care făceau furori pe șantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră. O altă emblemă a industriei auto fusese buldozerul pe șenile cu motor de 550 CP și cu un încărcător frontal, produs tot la Uzina mecanică din Mârșa, începând din 1981.