Interviu Armele pe care dăm miliarde, dar prezintă risc pentru viețile militarilor în război. General NATO: „Există soluții mai ieftine și mai sigure”

România dă miliarde pe arme, dar unele ar putea deveni inutile pe termen mediu și lung, avertizează generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO. El explică cine ar fi trebuit să se ocupe de strategia militară a României, care nu există până azi.

România vrea să acceseze prin programul SAFE aproape 17 miliarde de euro, bani împrumutați de la Uniunea Europeană la dobânzi reduse, dar care vor trebui ulterior restituiți. Cu toate acestea, există experți care contestă o partea capacităților care vor fi achiziționate în următorii ani, pentru simplul fapt că printre ele se află și arme care deja riscă să fie depășite în luptă. Unele dintre acestea pot pune chiar în pericol viața militarilor, într-un prezumtiv război. Fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO, generalul (r) Dorin Toma explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde se greșește și de ce România nu este în stare să aibă o strategie militară de 37 de ani.

Adevărul: Mai mulți analiști militari insistă că României îi lipsește încă o strategie militară și că s-ar impune și o redefinire a cadrului doctrinar? Ce înseamnă acest cadru doctrinar?

Generalul Dorin Toma: Cadrul doctrinar include strategii de apărare, doctrine operaționale și tactice aprobate la nivel de stat sau la nivelul NATO. În esență, definește modul în care forțele armate se organizează, se instruiesc și luptă. În zilele noastre, din cauza noilor provocări geopolitice la nivel strategic până la schimbarea de paradigmă în planificarea și desfășurarea acțiunilor militare la nivel tactic datorată apariției noilor tehnologii pe câmpul de luptă, se impune revederea cadrului doctrinar. Primul pas în revederea acestui cadru doctrinar, putem spune, a fost făcut odată cu aprobarea noii Strategii Naționale de Apărare a României, anul trecut.

Strategia Militară a României e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire

De ce nu are Armata Română o strategie militară, la 37 de ani de la Revoluție, și cine ar fi trebuit să o elaboreze?

Următorul pas ar fi trebuit să fie promovarea de către Guvern, la șase luni de la investire, a Cartei Albe a Apărării, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin acest document se stabilesc obiectivele politicii de apărare, resursele alocate, prioritățile de înzestrare etc., pe termen mediu. Ulterior, MApN avea obligația să redacteze Strategia Militară a României, lucru care, de asemenea, nu s-a întâmplat. Prin strategia militară, armata trebuie să stabilească modul concret în care forțele armate vor acționa pe timp de pace, în situații de criză sau la război, să stabilească prioritățile de înzestrare și restructurare a structurilor etc. Ulterior, doctrinele la nivel operativ și tactic ar trebui să intre în acest proces de revizuire.

Cine a decis până acum ce fel de capabilități sunt necesare și cum e posibil să se stabilească acest lucru fără a avea o strategie și un cadru doctrinar clar?

După cum se poate observa, guvernul și armata au stabilit prioritățile de înzestrare, alocarea fondurilor, inclusiv prin programul SAFE, fără a avea acest cadru doctrinar definit. În concluzie, nimeni nu poate să spună de ce s-a pus accent pe inițierea unor programe de înzestrare, pe achiziția unor anumite tipuri de platforme, echipamente atâta timp cât doctrinar nu este clar în ce direcție trebuie să se îndrepte armata din perspectiva organizării, înzestrării, instruirii astfel încât să își poată îndeplini misiunea.

Printre capabilitățile militare pe care România urmărește să le dezvolte se numără și unele care ar putea să nu ne mai fie de folos peste 10-20 de ani. Unde credeți că ar fi putut fi mai bine gândit programul de achiziții, inclusiv SAFE?

În opinia mea personală consider că asistăm la o schimbare de paradigmă în modul de planificare și desfășurare a acțiunilor militare la nivel operativ, dar în special la nivel tactic. Este cert că efortul principal trebuie să îl reprezinte dotarea armatei cu noile sisteme, de la posibilitatea de a lovi în adâncime cu drone sau rachete de croazieră până la utilizarea diferitelor drone la nivel tactic, așa numite FPV sau muniție loitering, a mijloacelor de combatere a acestor tipuri de muniții sau a inteligenței artificiale. Din cauza unei subfinanțări cronice a armatei în ultimii 20 de ani, a apărut nevoia de a continua procesul de achiziție a unor platforme, să le spunem standard, grele specifice războiului anterior conflictului din Ucraina. Fondurile fiind limitate, este clar că nu au putut fi alocate, cel puțin deocamdată, toate resursele necesare pentru dezvoltarea și achiziția de noi tehnologii. Așa cum am mai spus intervine și lipsa actualizării cadrului doctrinar, cum vei lupta pentru a-ți îndeplini misiunea, apărarea teritoriului național, peste 5, 10 ani.

Lecțiile învățate din Războiul din Ucraina, în special dacă ne uităm la armata ucraineană pentru că aceasta se află în defensivă, ne pot arăta că relevanța unor platforme de luptă cum ar fi tancul, elicopterul de atac, mașina de luptă a infanteriei, sistemele de artilerie nu foarte mobile s-a redus. În schimb, așa cum am mai spus, sisteme de rachete, platforme ISR, drone, muniție loitering au devenit esențiale pe câmpul de luptă. Sprijinul logistic trebuie să facă față unor provocări deosebite. A devenit aproape imposibil, folosind mijloace clasice – camioane de transport - să îți aprovizionezi soldații din prima linie. De asemenea, evacuarea răniților folosind platforme standard MEDEVAC este aproape imposibilă. Astăzi, în Ucraina pentru aprovizionări sau evacuări se folosesc tot mai mult drone terestre, așa numitele UGV sau chiar drone aeriene.

Războiul evoluează

Care credeți că va fi pe viitor rolul militarului, al infanteristului simplu și în ce măsură se va diminua acesta în favoarea roboților și a tehnologiilor AI?

Întotdeauna rolul militarului, infanteristului va fi esențial pentru ocuparea sau menținerea unui aliniament, unei poziții de apărare. Numărul de militari de pe aliniamentul de contact, putem observa și în Ucraina, este mult mai redus decât în trecut. Problema se pune cum se vor integra, cum vor coopera militarii cu toate aceste tehnologii autonome de pe câmpul de luptă care funcționează conform unor algoritmi, factorul uman jucând un rol tot mai redus. Cu alte cuvinte, ieri soldatul știa că se bazează pe camaradul de lângă el, astăzi trebuie să coopereze cu un astfel de sistem autonom (robot) pentru a-și îndeplini misiunea.

Există un „manual al soldatului” în Armata Română, poate un ghid de instruire prin care să fie crescute șansele de supraviețuire ale militarilor, în condițiile unor situații de criză?

Întotdeauna a existat un manual al luptătorului, indiferent de specializarea acestuia. Și la nivel individ, soldat sunt transformări radicale. De exemplu, măsurile individuale de protecție împotriva dronelor, echipamentul individual din dotare, capacitatea de a acorda primul ajutor pe câmpul de luptă camaradului de lângă tine, toate acestea pentru a crește rata de supraviețuire, trebuie să fie definite altfel. Inclusiv capacitatea de a dirija drone ar trebui să devină o regulă pentru fiecare militar, nu o excepție.

Există voci care spun că chiar și avioanele militare, fie ele F-16 din dotarea armatei sau chiar F-35 pe care urmează să le luăm, își vor pierde relevanța și vor deveni tot mai vulnerabile în fața dronelor. Ce e de făcut?

Pentru orice tip de platformă, aeriană, terestră sau maritimă, trebuie realizată o analiză operațională, probabil rolul unora, așa cum spuneam, se va reduce, pentru altele vor fi formulate alte cerințe operaționale. Sunt exemple numeroase în acest sens. Armata americană a renunțat la un upgrade al tancului Abrams, în schimb dezvoltă o nouă generație de tancuri mai ușoare, cu echipaj redus, turela automată, cu propulsie hibridă diesel-electrică.

Elicopterele care „expiră” 

Cu atât mai mult ar fi de discutat și despre elicopterele pe care le vom achiziționa prin SAFE, un contract de aproape un miliard de euro. Ce șanse ar avea și cât de expuse ar fi fața dronelor și rachetelor unui ipotetic inamic?

Pentru elicopterele de atac sau multirol misiunea principală este aceea de a distruge blindatele adversarului. Acum se utilizează muniție loitering sau drone pentru o astfel de misiune, dacă aceste blindate mai sunt în raza de acțiune. Mai nou se încearcă, folosind și experiența din Ucraina, să fie folosite ca platforme pentru combaterea dronelor tip Shaded / Geran. Așa cum spuneam, vorbim de eventuala redefinire a cerințelor operaționale. Elicopterele folosite ca platforme de evacuare medicală în trecut, de exemplu, și-au pierdut utilitatea de asemenea. Pentru aceeași misiune sunt soluții alternative, mai ieftine, fără echipaj uman la bord. Pentru elicoptere, exista un mare risc și anterior odată cu perfecționarea sistemelor de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată sau MANPAD.

Dar elicopterele de atac?

De fapt, elicopterele de atac care acționează la contact și a căror misiune este de a sprijini forțele luptătoare care sunt efectiv în contact cu inamicul, nu mai au succes la ora actuală. Sunt vulnerabile. Sunt platforme în primul rând cu personal la bord, cu echipaj la bord și, în afară de faptul că sunt foarte costisitoare și pot fi doborâte cu o dronă interceptoare sau ieftină, cu un cost redus, este vorba și de echipajul uman de la bord.

Nu ținem pasul cu evoluțiile

Cum ar trebui să privim per ansamblu programul SAFE al României, reprezintă sau nu un succes?

Așa cum spuneam anterior nu știm care sunt aceste obiective, atâta timp cât documente strategice foarte importante nu au fost elaborate nici până astăzi. Putem avea opinii personale. Așa cum am mai spus, cel puțin deocamdată, nu se fac eforturi suficiente pentru introducerea noilor tehnologii care redefinesc spațiul de luptă. Și nu este vorba numai de achiziția de noi echipamente, este vorba și de reorganizarea structurilor, instruirea militarilor, pregătirea liderilor. Dacă la începutul războiului din Ucraina, armatele NATO pregăteau militari ucraineni, astăzi instructori ucraineni participă la activități de instruire a militarilor din diferite armate NATO.

Referindu-ne tot la SAFE, considerați că raportul armelor fabricate în România comparativ cu cele din import e unul rezonabil? Cum credeți că ar fi trebuit procedat?

Se vorbește foarte mult de procente, când se discută integrarea în industria națională a acestor programe de înzestrare. Sunt importante procentele, deși și aici nu este clar care va fi gradul de integrare. Ultima variantă este de 50%, personal cred că va fi mai puțin. Este important să facem și distincția între producție și asamblare. Trebuie să ținem cont că pentru orice platformă complexă vor fi furnizori internaționali dar important este ca, pe termen lung, industria națională de apărare să devină parte a unui ecosistem european. Altfel, la sfârșitul programului, în anul 2031, aceste fabrici de asamblare se vor închide și, eventual, vor rămâne facilități de asigurare a mentenanței.

Forțele Navale Române, cele mai descoperite

Câte dintre platformele militare pe care le vom achiziționa cu cele 17 miliarde de euro prin SAFE ne vor fi cu adevărat de folos?

Ne putem raporta la diferite strategii pe care alte state europene le-au dezvoltat pentru a-și dezvolta noile capabilități militare pe termen scurt sau pe termen mediu. Modelul britanic „20-40-40” reprezintă inovația noii doctrine și a strategiei de achiziții a armatei având scopul de a crește exponențial letalitatea sistemelor de armament fără a crește substanțial numărul de militari.

Astfel, 20% din resurse sunt alocate achiziției de platforme tradiționale grele, cu echipaj uman (tancuri, mașini de luptă, artilerie autopropulsată etc.), 40% pentru sisteme autonome și tehnologie reutilizabilă sau reconfigurabilă (sisteme de culegere de informații, supraveghere, pentru executarea loviturilor în adâncime etc.). 40% pentru sisteme de unică folosință (consumabile), la preț redus (roiuri de drone, muniții kamikaze etc.).

Care sunt forțele armate cele mai dezvantajate în acest moment și ce ar mai fi de făcut?

Se pare că Forțele Navale vor continua să aibă un deficit semnificativ de capabilități iar modalitatea prin care vor fi construite noile nave de patrulare, prin programul SAFE, este încă neclară. Despre corvete, submarine nu se mai discută iar despre drone maritime se discută prea puțin. Sisteme de apărare antiaeriană IRIS-T sunt prevăzute în SAFE dar pentru sistemele antiaeriene Spyder nu a fost încă semnat contractul. În ceea ce privește apărarea anti-dronă, nu sunt foarte multe date, se fac tot felul de testări, dar nu este clar care este strategia MApN.