Aranjamentul de la summitul NATO ce ar preveni o rivalitate româno-ucraineană. „Soluția Taiwan+ ar fi mai avantajoasă”

Summitul NATO de la Vilnius (11-12 iulie) va avea o miză aparte, inclusiv pentru România. Politologul Marius Ghincea explică, într-o analiză făcută pentru „Adevărul”, ce alternative ar putea oferi NATO Ucrainei, în condițiile în care a devenit clar că Kievul nu va fi încă admis în Alianța Nord-Atlantică, dar mai ales ce decizii ar fi în interesul României.

Toți ochii vor fi pe Vilnius, la începutul săptămânii viitoare, în condițiile în care capitala Lituaniei va găzdui summitul NATO în care sunt așteptate unele decizii istorice. Expertul în securitate Marius Ghincea, profesor la Syracuse University, în SUA şi cercetător la Institutul Universitar European din Florenţa, este convins că Ucraina nu va fi, cel puțin în viitorul apropiat, admisă în NATO.

Ucraina, pe lista de așteptare

„Tema principală de discuție privind summitul NATO de la Vilnius, din ultimele luni, a fost legată de posibilitatea admiterii accelerate a Ucrainei în alianță. Un număr important de state membre ale alianței susțin ideea aderării rapide a Ucrainei la alianță, dar în ultimele săptămâni a devenit clar că acest lucru nu se va întâmpla”, spune Ghincea.

Motivele sunt clare: NATO nu poate accepta noi membri aflați în război, iar Alianța nu dorește să fie atrasă într-un conflict cu Rusia care ar putea degenera foarte ușor într-un nou război mondial, de această dată potențial nuclear.

Numeroși experți aflați pe ambele maluri ale Atlanticului se întreabă, dacă totuși aderarea la NATO nu este pe masă, care sunt potențialele alternative ce ar putea fi oferite Ucrainei. Marius Ghincea schițează câteva opțiuni. Din păcate, spune el, nici de această dată România nu și-a făcut temele și merge în Lituania doar ca să bifeze summitul.

„Ce alternative îi vor fi oferite Ucrainei este o întrebare crucială la care statele membre nu au încă un răspuns coerent. România, spre exemplu, nu pare să aibă vreo poziție față de ce model alternativ ar putea oferit Ucrainei, ceea ce arată limitele procesului intelectual și de planificare din interiorul MAE”, spune Ghincea. 

„Israel+”, Taiwan+” și „MNNA” – major non-NATO ally”

Vorbind despre opțiuni, Marius Ghincea le rezumă la trei principale. O primă opțiune ar putea fi cea de tipul „Israel+”, care implică ca între Ucraina și SUA să fie stabilite relații de securitate similare celor dintre Israel și SUA, arată expertul.

„Aceste relații sunt bazate pe un parteneriat renegociat la fiecare 10 ani și care implică transferuri de tehnică militară, transferuri de tehnologie și know-how, precum și asistență financiară pentru forțele militare israeliene. Trebuie să reținem că avantajul militar al Israelului, inclusiv sistemul de tip Iron Dom, se datorează și acestui parteneriat cu SUA. Un astfel de model ar implica un parteneriat multilateral între țările NATO și Ucraina prin care se asigură un transfer permanent de tehnologie militară și know-how, precum și finanțare către Ucraina”, subliniază Ghincea.

A doua opțiune ar putea fi de tipul „Taiwan+”, care ar însemna că țările NATO oferă garanții de securitate în sensul în care vor transfera tehnică și asistență militară în cazul unei noi invazii rusești, adaugă el.

„Un astfel de model nu implică un transfer permanent către forțele ucrainene, ci doar garanția că acestea vor veni dacă Rusia se pregătește sau începe o potențială nouă invazie. Acest aranjament pare să fi funcționat pentru Taiwan, descurajând o invazie chinezească, deci s-ar putea să funcționeze și în cazul Ucrainei”, mai spune el.

A treia opțiune ar putea fi cea de tipul „MNNA” – major non-NATO ally”, un tip de aranjament pe care SUA îl are cu țări din afara alianței, precum Australia sau Pakistan, dar care nu implică în mod neapărat și garanții de tipul articolului 5 din tratatul NATO. „Un astfel de aranjament ar oferi Ucrainei acces la tehnică militară, finanțare militară și o varietate de alte beneficii”, rezumă Ghincea.

În opinia sa, pentru România cel mai bine ar fi dacă s-ar ajunge la un aranjament similar cu cel dintre SUA și Taiwan. Motivele sunt evidente.

„Din perspectiva mea, România ar trebui să prefere un model de tipul Taiwan+ pentru Ucraina, și nu un model de tipul Israel+. Nu vrem să vorbim despre asta, dar în ceea ce privește asistența militară și financiară, avem parte de o competiție pentru resurse și atenție între țările din Estul Europei, inclusiv între România, Polonia sau Ucraina. Dacă Ucraina va beneficia de un model Israel+, atunci cel mai probabil va atrage cea mai mare parte din asistența militară americană și Occidentală destinată acestei regiuni, ceea ce nu cred că va conveni Bucureștiului. Țara noastră vrea cât mai multe trupe NATO, cât mai multă tehnică militară occidentală și cât mai multă asistență militară aici, nu în țările vecine. Ori un model de tipul Israel+ implică că majoritatea unor astfel de transferuri vor fi direcționate către Ucraina, având în vedere resursele limitate care există. Așadar, un aranjament de tipul Taiwan+ ar fi mai avantajos pentru România”, încheie Marius Ghincea.