„Amintiri din viitor“: Ioan Talpeş, despre sistemul economic românesc din perioada comunistă
0În ediţia de astăzi a emisiunii „Amintiri din viitor”, difuzată de Prima TV în fiecare duminică la 11.30, fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, a vorbit despre sistemul economic din timpul perioadei comuniste şi despre interesele care au stat în spatele falimentării industriei şi agriculturii româneşti.
Principalele declaraţii făcute de Ioan Talpeş
Relaţia cu Irakul a fost dinamitată după 1990, când România s-a raliat sancţiunilor adoptate de Occident. Astfel, România a renunţat la o colaborare extrem de avantajoasă. Noi am pierdut atunci nişte ascendenţe extraordinare în materie de comerţ. România ar fi trebuit să ia nişte măsuri care să corespundă noii situaţii în care se afla. La fel s-a întâmplat şi cu Iranul.
Jocul a fost de o duritate incredibilă. La plecarea lui Ceauşescu, noi am avut două miliarde de dolari în conturi, care s-au epuizat în 6 luni. În exterior, lucrurile s-au blocat pentru că România nu a mai răspuns la contractele pe care le avea. Aveam nevoie de o nouă finanţare ca să revenim...La vremea aceea, rata unui împrumut era de 23%. În prezent este 2 sau 3%. Cum să-ţi restructurezi industria când aveai o astfel de finanţare. S-a anulat orice şansă de dezvoltare a unei situaţii economice la parametrii timpului respectiv. Atunci România nu făcea parte din jocul occidental.
În 1991 aveam peste 4 milioane de hectare irigate. Am băgat bani în irigaţii, dar n-am băgat în tehnologie. La o conferinţă din 1991, la Paris, s-a stabilit că România nu trebuie susţinuită, pentru că este un concurent pentru agricultura din statele occidentale. Au fost presiuni puternice pentru a se ajunge la privatizarea restitutio in integrum. Aşa a putut fi aruncată în aer agricultura românească. Am fost o lume de amărâţi care nu am depăşit condiţia agrară.
Fiecare stat şi-a jucat şansa. Ceauşescu a avut nişte relaţii personale cu statele arabe. Asta s-a transpus în relaţii speciale de comerţ. Am exportat armament în Irak, Iran, Libia, Egipt. Toate aceste lucruri s-au blocat după 1990. Întreaga industrie petrochimică a pierdut şi ea aceste pieţe de desfacere. Au profitat alţii.
La Ministerul Comerţului Exterior erau mulţi în conexiune cu Securitatea. Ceauşescu îşi crease o politică din returnarea împrumutului extern. Întreprinderile n-au mai vrut să lucreze cu Comerţul Exterior, după 1990. Contractele se încheiau direct. Însă nu trebuie să-i plângem nici pe cei din Comerţul Exterior. Nimeni nu era interesat să facă analiză a datoriilor statului român, a sumelor care trebuiau recuperate sau a contratelor aflate în derulare. S-a jucat pe încheierea unor contracte, la care plăţile n-au mai ajuns unde trebuie.
Ioan Talpeş, despre privatizarea coloşilor industriali