Ambasadorul Ion Jinga: „Vina de a fi român în Marea Britanie“
0Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, a scris pentru ziarul britanic „The Telegraph” despre problemele zilnice cu care se confruntă imigranţii români stabiliţi în Marea Britanie, contribuabili la economia ţării şi care se remarcă prin profesionalismul muncii lor. Însă nimic nu pare să mai fie o garanţie în faţa atitudinii discriminatorii care s-a sedimentat în ultimul timp în conştiinţa colectivă a britanicilor.
Diplomatul român a publicat fragmente dintr-o scrisoare primită de la o conaţională, doctor chirurg într-unul dintre spitalele londoneze. Sosită încă din 2005 în Regat, aceasta se numără printre cei 2.000 de doctori români care au pornit în căutarea unui trai mai bun în Marea Britanie, deşi România se confruntă cu o insuficienţă de cadre medicale. Dar salariul mai mare şi numeroasele oportunităţi pot fi motive suficient de bune pentru a justifica plecarea specialiştilor români din ţara natală, spune diplomatul.
Ion Jinga subliniază că această scrisoare este diferită de celelalte primite, numeroase de altfel, deoarece românca se bucură de o situaţie socială bună, cu o viaţă profesională şi personală împlinită, iar toată lumea ar putea spune, la prima vedere, că nu se confruntă cu nicio problemă majoră. Însă realitatea contrazice această impresie.
„Este din ce în ce mai greu să trăieşti în Marea Britanie ca cetăţean român şi profesionist român”, îşi începe românca scrisoarea, amintind imediat că, totuşi, ţara adoptivă se declară a fi „total împotriva rasismului şi a diferenţierilor culturale”. Cu toate acestea, campania agresivă a mass-media şi a politicienilor au transformat românii şi bulgarii în paria.
„Acum sunt întrebată aproape zilnic care este naţionalitatea mea, şi mă confrunt cu atitudini rasiste. Unii oameni nu spun nimic, majoritatea arată doar surprindere, alţii îmi spun că nu arăt asemenea unui român şi mai sunt şi cei care fac comentarii răutăcioase la adresa noastră”. Românca spune că a întâlnit astfel de reacţii atât printre pacienţi, cât şi printre colegii de lucru.
Marea Britanie, divizată între democraţie şi xenofobie
Campaniile electorale locale s-au folosit de sloganuri xenofobe şi au prevestit noul val de discriminare şi rasism. Românca aduce aminte de cazul a doi români care au fost atacaţi la începutul anului doar pentru că au vorbit o limbă diferită de engleză, identificată de agresori drept „est-europeană”.
Presa a fost intoxicată de titluri şi declaraţii precum „29 de milioane de români şi bulgari (populaţia combinată a ambelor ţări! – n.a.) vor veni în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014”, „Opriţi migraţia în masă a românilor şi a bulgarilor în 2014”, „România şi Bulgaria sunt ţări pline de corupţie şi cu reţele de crimă organizată”, „Noii imigranţi ne vor fura locurile de muncă”, „Oamenii din România şi din Bulgaria trăiesc asemenea animalelor”, potrivit relatării doctorului român.
Dar cum este posibil să fie răspândită o asemenea ură într-o ţară care a oferit umanităţii Magna Charta Libertatum (documentul emis în 1215 prin care se garantau drepturi ale cetăţenilor Regatului) şi care este una dintre cele mai admirate democraţii din lume, întreabă autoarea scrisorii. Răspunsul ar putea fi regăsit într-una dintre declaraţiile secretarului britanic pentru Afaceri Interne: „Marea Britanie dezvoltă o atitudine publică complet toxică referitoare la imigraţie”, scrie în continuare românca.
Românii: povară sau ajutor?
Este drept că nu toţi oficialii britanici au avut o atitudine rasistă, iar unii dintre ei au recunoscut aportul adus de lucrătorii români la economia locală (merită enumeraţi premierul David Cameron, purtătorul de cuvânt al Casei Comunelor Lindsay Hoyle, ministrul pentru Afaceri Europene David Lidington, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Interne Keith Vaz şi nu numai).
Ion Jinga a explicat că prezenţa românilor în Marea Britanie se datorează cererii de forţă de muncă. Românii nu pun presiune pe sistemele sociale şi de sănătate deoarece majoritatea românilor, cu vârste între 18 şi 35 de ani, au puţine nevoi medicale sau de asistenţă socială. Mai mult, 62% din ei nu au pe nimeni în întreţinere şi 32% nu au niciun copil, potrivit cifrelor prezentate de diplomatul român.
Din totalul celor 40.171 de cereri de alocaţii pentru copii înregistrate anul trecut, doar 324 au fost pentru copiii români – număr neglijabil. În concluzie, subliniază oficialul, muncitorii români nu sunt nici pe departe o povară pentru economia Marii Britanii, ci un sector important de contribuabili la bugetul public.