A murit Dumitru Radu Popescu, scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film

A fost unul dintre cei mai importanți prozatori ai României. S-a stins din viață luni, 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani.

În prima zi a săptămânii noului an 2023, a murit unul dintre cei mai importanți scriitori români, Dumitru Radu Popescu.

Vestea a fost făcută publică de scriitorul Radu Feldman Alexandru pe una dintre rețelele sociale.

Anunțul morții acestuia a fost făcut de scriitorul Radu Feldman Alexandru.

”ACEST ÎNGER TRIST”...Azi, 2.01.23, ora 04.30, a părăsit această lume tristă acad. DUMITRU RADU POPESCU (D. R. P.) unul dintre cei mai mari scriitori ai României. Ne-a îmbogățit cu o operă monumentală, de o valoare excepțională: proză, teatru, poezie, critică literară. Și-a trăit viața într-o desăvârșită onestitate. A fost un coleg și un prieten ireproșabil. Durerea e prea mare și cuvintele sunt prea sărace pentru a cuteza acum, și în acest loc, evocarea binemeritată. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i dea liniștea de care atât de multă vreme a fost vitregit", a scris pe pagina Facebook Radu F. Alexandru.

  Scriitorul Dumitru Radu Popescu (semna şi D.R. Popescu) s-a născut la 19 august 1935, în satul Păuşa din judeţul Bihor, într-o familie de învăţători, scrie Agerpres.

A fost nuvelist, romancier şi dramaturg, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori români ai literaturii contemporane.

A debutat în 1958 cu volumul de nuvele şi schiţe "Fuga", iar dintre romanele sale mai importante sunt "Vara Oltenilor" (1964), "F" (1969) (Premiul Uniunii Scriitorilor), "Vânătoarea regală" (1973), "O bere pentru calul meu" (1974), "Ploile de dincolo de vreme" (1976), "Împăratul norilor" (1976), "Podul de gheaţă" (1982) "Oraşul îngerilor" (1985).

A semnat la revistele "Steaua", "Tribuna" şi "Contemporanul" din Cluj, la ultimele două fiind şi redactor-şef.

A scris şi piese de teatru - "Vara imposibilei iubiri" (1966), "Vis" (1968), "Aceşti îngeri trişti" (1969), "Pădurea cu pupeze", dar şi scenarii de filme - "Prea mic pentru un război aşa de mare" (1970), "Duios Anastasia Trecea" (1980).

A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1964, 1969, 1973, 1975, 1978, 1979 şi 1980 şi cu premiul I.L. Caragiale al Academiei în 1970.

A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din 1981 până în 1989, iar din 24 octombrie 1997 a devenit membru corespondent al Academiei Române.

Din 2006, a fost membru titular al Academiei Române. Din acelaşi an a fost director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial