A murit Artan. Adrian Pleșca, fondatorul Timpuri Noi și Partizan, avea 64 de ani

Adrian Pleşca, cunoscut ca Artan, a murit marți, 2 decembrie, la Spitalul „Sfântul Pantelimon” din Capitală. Membrul fondator al trupelor Timpuri Noi și Partizan avea 64 de ani.

„Drum bun, Adrian «Artan» Pleșca! Mulțumim!”, a transmis Radio Guerrilla pe Faebook. 

Decesul artistului a survenit în urma unui accident vascular cerebral (AVC).

Scandalul care l-a măcinat

În luna octombrie a acestui an, artistul a fost acuzat că ar fi urmărit insistent o adolescentă și ar fi încercat să o sărute cu forța. Autoritățile au anunțat că au demarat verificări privind presupusul incident de hărțuire în care ar fi fost implicată o tânără de 18 ani și artistul Adrian Pleșca, cunoscut drept Artan. 

Tânăra l-ar fi avertizat că va suna la poliție. Incidentul a fost parțial filmat, iar un fragment video a circulat Facebook.

În comunicatul transmis în octombrie de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București se arată că „la acest moment, nu a fost formulată nicio plângere penală și nu există o sesizare directă din partea persoanelor implicate”.

Artan a recunoscut că a greșit și a spus că regretă incidentul, menționând că uneori trece prin episoade pe care nu le poate controla, din cauza unor probleme medicale.

„Regret foarte mult. Câteodată, din cauza diagnosticului, din cauza tratamentului pe care îl iau, mi se întâmplă lucruri mai bizare... În public, câteodată sunt înțeles greșit. Îmi pare foarte rău, cer părților vătămate să mă ierte și să știți că eu lupt cu problema mea. De acum, colegii nu mă vor mai lăsa singur să îmi exprim ideile și vor fi alături de mine”, spunea Artan pe Facebook.

A fondat trupele Timpuri Noi și Partizan

Artan s-a născut în 1961 în București și a devenit una dintre cele mai marcante figuri ale rockului românesc, în special ca lider al trupei Timpuri Noi, fondată în 1981. 

Porecla „Artan” a primit-o la 7 ani, de la un vecin mai mare, și a rămas cu ea toată viața. A crescut în cartierul Titan, unde și-a petrecut foarte mult timp în parc.

În facultate, la Politehnica București (Metalurgie), a avut mari probleme cu școala din cauza trupei Timpuri Noi. Petrecea până la 12 ore pe zi la repetiții, iar acest lucru l-a făcut să rămână repetent de trei ori. Totuși, în final a reușit să termine studiile, în principal prin muncă și mai puțin prin „învârtit examene”, după cum spunea cu autoironie.

În anii ’80, Timpuri Noi era o formație nonconformistă, cu versuri îndrăznețe, iar spectacolele din Club A erau energice și apreciate de public. 

Artan a cântat timp de două decenii și în Corul Radio (1990–2011).

În 2009, Artan a părăsit grupul şi a format apoi trupa Partizan. În 2019, Partizan anunţa separarea de Adrian Pleşca, fără a oferi un motiv.

Ultima postarea a lui Artan pe Facebook

Pe 27 noiembrie 2025, artistul a postat ultimul său mesaj pe Facebook, în care anunța concertul programat pe 28 noiembrie, la Cafe Piața Amzei.

Mărturisirile lui Artan: „Nu mă pricep la nimic şi caut metode alternative”

 Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, în 2010, Artan mărturisea:

„Nu mă pricep la nimic şi caut metode alternative. Cei care se pricep prin metode directe impuse de ei ca metode oficiale sunt colegii noştri şi totodată prietenii şi chiar colaboratorii noştri din campaniile electorale dotate cu ro', cu po' şi cu populară. Iar când spun că nu pricep la nimic nu e vorba numai de intrumentele vioară, pian şi contrabas, ci de nimic, după cum foarte bine v-am spus şi mai înainte - aşa încât ar fi nepotrivit să apreciez tocmai eu pe care le care consider drept imposibile şi de ce. Deşi este foarte tentant ca tu - deşi să nu ştii absolut nimic, totuşi să vorbeşti”.

Tot atunci, Adrian Pleşca, spunea:

„Am ajuns să vorbim, deşi n-as fi dorit, despre diferenţa esenţială între un grup pop şi un grup rock. În timp ce un grup pop are un solist şi un acompaniament, de exemplu Savoy cu Angela Similea sau cu solistul de serviciu Marian Nistor, un grup rock este format din artişti care în mod ideal sunt inamovibili deoarece fiecare dintre ei dezvoltă un mesaj muzical propriu în primul rând şi abia în al doilea rând se subordonează unui discurs principal.

Numai topologia face ca solistul să fie mai vizibil, mereu în prima linie, mereu în centru, mereu el spune şi canta vorbele. Adică eu ştiu că la un spectacol ponderea noastră pe scenă este evaluată ca diferită, dar inside ponderea noastră nu este diferită. Noi toţi dintr-o formaţie ştim acest lucru. Aşa că trebuie învinsă doar o aparenţă”.