Tipografia copiilor cu deficienţe de auz
0Opţiunile profesionale ale tinerilor cu deficienţe de auz sunt limitate, motiv pentru care o şcoală specială din Bucureşti a deschis o mică tipografie pentru elevii care vor să înveţe o meserie. De la anul, vor avea o clasă profesională de tipografi.
Liniştea din clădire este primul lucru pe care îl observi când intri într-o şcoală specială pentru copii cu deficienţe de auz. Dacă într-o şcoală normală, în momentul în care sună clopoţelul, copiii se năpustesc din clase şi aleargă nebuneşte pe holuri chiuind, la o şcoală specială elevii sunt mai retraşi. În plus, se concentrează mai mult pe munca de învăţare, fiindcă au nevoie să parcurgă un drum mai lung şi mai greu ca să se descurce pe propriile picioare în
societate.
Problemele de auz nu reprezintă un impediment pentru ei, dimpotrivă, reprezintă o motivaţie în plus să reuşească. Din păcate nu sunt multe meserii pe care le pot practica, motiv pentru care profesorii de la Şcoala Gimnazială Specială pentru deficienţii de auz „Sfânta Maria“ din Bucureşti au demarat un proiect pe care speră să îl transforme la anul într-o şcoală profesională. Este vorba de o mică tipografie improvizată într-o sală de clasă a şcolii, unde elevii fac felicitări, calendare, pliante sau cărţi de vizită, care sunt vândute apoi de şcoală. Momentan este un opţional de practică, săptămânal, dar de la anul, conducerea şcolii vrea să deschidă o clasă profesională pentru 12 copii cu deficienţe de auz.
„Acum doi ani am avut prima iniţiativă, când am făcut un opţional de două ore pe săptămână. Nu toţi copiii din şcoală pot să meargă la acest opţional, depinde de ce deficienţe au. Noi avem trei tipuri de clase în şcoală, pentru elevi cu deficienţe uşoare de auz, pentru elevi cu deficienţe avansate (surzi) şi pentru elevi cu deficienţe senzoriale multiple (de auz, de vedere şi un uşor retard). La tipografie vin copiii din primele două categorii, fiindcă trebuie să avem grijă de ei, să nu se acccidenteze, să poată lucra cu aparatura“, a explicat Florica Stoica, directoarea şcolii speciale.
ŞANSA LA O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ
Copiii sunt foarte entuziasmaţi de mica lor tipografie, pe care o văd ca pe o şansă la o viaţă normală după ce termină şcoala. Când intri în tipografie, primul lucru pe care îl observi, din nou, este liniştea în care lucrează copiii şi cât de mult se concentrează pe ceea ce fac. Se adună în grupuri în jurul maşinilor care printează, taie sau leagă diversele obiecte pe care le fac. Vorbesc cu mâinile, prin semne. Dacă stai să te uiţi atent, înţelegi ce vor să spună, sunt mişcări intuitive. I-am întrebat pe câţiva dintre ei, cu ajutorul unui interpret, ce le place atât de mult la munca pe care o fac în tipografia şcolii şi toţi spun că se gândesc la ce vor face în viitor.
„Aş vrea să lucrez într-o tipografie adevărată, fiindcă trebuie să muncesc când termin şcoala. Cel mai mult îmi place să lucrez la maşina de biguit şi să fac felicitări de Crăciun“, spune Paula, o tânără de 19 ani. Şi Alex, un băiat de 16 ani, spune acelaşi lucru: „Aş vrea să muncesc, de asta am venit la tipografie“.
„Aş vrea să lucrez într-o tipografie, am avut emoţii la început, dar am învăţat“, a spus şi Larisa. Întrebată ce îi place să facă în tipografie, ea a arătat cu mâna spre o maşină care taie hârtia, denumită sugestiv „ghilotina“. Copiii se agită pe lângă maşini să ne arate calendarele de Anul Nou şi felicitările de Crăciun pe care le tipăresc acum, înaintea Sărbătorilor de iarnă.
PROIECTE SIMILARE ÎN ŢARĂ
Proiectul tipografiei, finanţat de Fundaţia Orange, este realizat cu ajutorul organizaţiei Sense International, care a mai deschis un centru de modelare a marţipanului la Iaşi şi o mini-seră la Galaţi, tot pentru dezvoltarea vocaţională a copiilor cu deficienţe de auz. În total, anual, 50 de astfel de tineri învaţă o meserie prin proiectele derulate de Sense International. Directorul organizaţiei, Cristina Salomie, spune că ideile pentru aceste proiecte vin de la părinţii copiilor cu deficienţe. “Părinţii sunt îngrijoraţi de soarta copiilor lor după absolvirea şcolii. Ne dorim ca tinerii să înveţe o meserie şi să dobândească aptitudinile necesare pentru integrarea lor socială şi profesională, astfel încât să poată duce un trai independent”, a precizat Cristina Salomie. ;
Înclinaţii spre arta vizuală
Specialiştii spun că, deşi opţiunile de carieră nu sunt la fel de multe, tinerii cu deficienţe de auz pot lucra foarte bine în domeniul IT, ca programatori, web designeri şi, în general, în orice meserie vizuală.
În plus, aceştia au o înclinaţie naturală spre artă vizuală, au talent la desen şi pictură, la lucru manual. Astfel de aptitudini le pot dezvolta la şcoală, spun profesorii lor, acolo unde au parte şi de ore de consiliere specială, care să-i pregătească să facă faţă societăţii.
„Pentru ei este dificil să comunice în exterior, de aceea în cadrul şcolii îi consiliem zilnic pentru creşterea stimei de sine şi acceptarea condiţiei lor“, a explicat psihopedagogul Roxana Berdei, care lucrează cu elevii de la şcoala specială din Capitală.
IT, UN DOMENIU DE VIITOR
În ceea ce priveşte opţiunile lor de viitor, specialistul în educaţie şi bloggerul adevarul.ro Tincuţa Apăteanu este de părere că elevii cu deficienţe de auz ar trebui să se orienteze în special spre domeniul IT. „Programarea asigură venituri substanţiale acum, oamenii folosesc tot mai mult dispozitive electronice, iar tinerii trebuie să se gândească la meserii pe care le vor putea practica şi peste 10-15 ani“, a spus Apăteanu.
Şi psihopedagogul Yolanda Creţulescu consideră că domeniul IT este o opţiune de viitor pentru aceşti elevi. „O dizabilitate fizică dezvoltă potenţial pe alte arii. Un copil care nu aude va putea picta foarte bine, spre exemplu. Important este să găsim acea resursă a copilului care să îi dea un rol util şi funcţional, prin care să compenseze eticheta de copil surd“, a declarat Creţulescu.