Strigătul de alarmă al elevilor, la Senat: Suntem anxioși și urâm școala. Nimeni nu ne învață cum să trecem peste asta

„Ajungem extenuați, cu bateriile la zero!” Este strigătul de alarmă tulburător lansat de elevi în cadrul unei dezbateri organizate la Senat privind sănătatea mintală în școli. În timp ce copiii de gimnaziu și liceu reclamă o presiune uriașă, un volum sufocant de teste și o competiție toxică, statisticile oficiale arată o realitate alarmantă: internările tinerilor pentru tulburări mintale au crescut cu 41%, în timp ce un singur consilier școlar a ajuns să aibă în grijă chiar și 1.200 de elevi.

Ce spun elevii - anxietatea și presiunea, printre cele mai frecvente trăiri resimțite

,,Foarte mulți tineri simt anxietate. Eu sunt implicată într-o grămadă de proiecte, fac sport, am un ONG, fac o grămadă de lucruri și totuși simt asta."

Mărturia îi aparține lui Anais, o elevă de liceu. Povestea ei este a multor adolescenți din zilele noastre, care zi de zi se confruntă cu o presiune multiplă: de a performa, de a reuși, de a ști.  Și - de multe ori - cu prea puțină înțelegere din partea adulților. 

,,Vă pot spune despre toate visurile mele, despre ce vreau să ajung, toate ambițiile mele - nu v-ați gândi că sunt anxioasă. Acest sentiment nu vine cu lipsă de direcție. Uneori vine chiar pentru că ai o direcție, trebuie să ajungi undeva, să performezi. Mă uit pe LinkedIn și văd copii care la 16 ani au start up, firme. Este minunat, dar în același timp vine competiția. Ne comparăm unii cu alții. Nimeni nu ne învață cum să trecem de astfel de sentimente.  Și foarte puțini vor merge să spună părinților cum se simt. Pentru că deseori acea presiune vine și de acolo", a continuat Anais. 

Elevă de clasa a V-a: ,,Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute"

Multitudinea de trăiri contradictorii nu este prezentă doar în viața liceenilor. Chiar și la vârstele mici, elevii se confruntă cu o serie de stări la care adulții se gândesc uneori prea puțin. Cu mult curaj, Ilinca, o elevă de clasa a V-a a punctat barierele de comunicare dinte adulți și copii:

Aș vrea să încep spre a vă spune că voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect sau ne spuneți că trebuie să facem mișcare, dar nu ne acordați cadre unde putem să facem asta. Ne interziceți tot felul de lucruri și tot în același timp, noi nu știm, de fapt, efectul lor. De ce să-mi spui mie că inteligența artificială nu este bună dacă tu nu-mi explici de ce?

Ilinca a vorbit și despre aspectele neplăcute ale școlii: 

,,De ce credeți că majoritatea copiilor simt o presiune pe ei la școală și urăsc locul acela? E foarte simplu: Pentru că știu că în următoarea săptămână trebuie să dea 10 milioane de teste, în condițiile în care mai au 10 milioane de teste în spate, necorectate și neaduse. Știu că nu pot să se trezească dimineață fără să se gândească că vor ajunge la școală unde cineva o să-l judece. (...)  Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute rău. Suntem la zero. (...) Temele sunt din ce în ce mai multe și eu n-am crezut că o să fie așa. Eu îmi doresc proiecte, îmi doresc lucruri din care să învăț. Nu îmi doresc în permanență să-mi stea cineva în spate, să-mi dea teme, teste și tot felul de voci care să se audă din spate spunându-mi că nu sunt cineva”.

Statistici îngrijorătoare, care cer mai multă acțiune

Mărturiile celor două fete nu fac decât să reflecte rezultatele unor studii dure, ale căror rezultate ar trebui să dea de gândit. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, unul din șapte adolescenți se confruntă cu o problemă de sănătate mintală.

,,Tulburările de conduită, bullyingul, hărțuirea și stigmatizarea afectează tot mai mulți copii și adolescenți. Aproximativ o treime dintre elevii din învățământul primar și liceal declară că au fost victime ale abuzului fizic sau psihologic în școală. Aceste cifre nu sunt doar statistici, în spatele lor sunt copii care tac. Copii care nu cer ajutor pentru că nu știu unde să îl ceară. Profesori care văd semnele, dar nu au întotdeauna instrumentele necesare să îi sprijine. Părinți care se simt depășiți.", a atras atenția senatoarea USR Adelina Dobra, în cadrul mesei rotunde „Tinerii, educația și sănătatea mintală: o singură prioritate”, organizată la Senat, prin Comisia de Învățământ. 

Luciana Antoci, consilierul pe Educație al cancelariei premierului a adus în discuție alte statistici îngrijorătoare:

,,Un studiu din 2022 arată că 23% dintre adolescenții de 15 ani raportează simptome de anxietate și depresie la nivel moderat și sever. Iar la fete procentul urcă și mai mult, până la 31%. În plus, datele INS arată că internările pentru tulburări mintale la grupa 10-19 ani au crescut cu 41% între 2018 și 2023. Iar problema nu este doar clinică. Și Ministerul Educației raportează că 12,4% dintre cazurile de abandon școlar timpuriu din 2024 au avut ca motiv declarat probleme emoționale și familiale."

Tocmai de aceea, subliniază Antoci:

Sănătatea e practic o condiție de bază pentru ca orice reformă în Educație să funcționeze. Pentru că putem avea curriculum modern, putem avea laboratoare digitale, putem avea manuale noi, dar dacă un copil intră în clasă cu anxietate neadresată, cu depresie nediagnosticată, cu epuizare fizică, emoțională sau cu o stare de apăsare care vine din mediul familial ori din anturaj, învățarea nu se produce, iar copilul nu își poate atinge potențialul maxim în învățare.

De unde ar trebui să începem 

Primul pas este să acordăm mai multă atenție copiilor, crede Luciana Antoci. Aceasta a vorbit atât despre rolul profesorilor, cât și al părinților.

,,Cred că de aici ar trebui să începem: să-i vedem și să îi ascultăm pe copiii noștri. Și aici nu mă refer doar la nevoia ca profesorii să aibă curajul să iasă din rigorile lecției și să fie foarte atenți la ceea ce se întâmplă în clasă, la chipul elevilor lor și abia după aceea să-și înceapă predarea. Mă refer însă și la părinți. Eu îi întreb adesea pe părinți, atunci când sunt față în față cu ei, cât timp de calitate petrec cu copiii lor. Și să definim timpul de calitate: timp de calitate nu înseamnă doar să împărțim același spațiu și să fim fiecare pe device-ul lui, ci înseamnă să fim în conexiune emoțională reală, în comunicare, să înțelegem ce îi frământă pe copiii noștri, să ne asigurăm că sunt sinceri și ne spun până la capăt ceea ce îi tulbură. Să știe că au în noi un suport real și necondiționat pentru orice problemă au la școală sau în afara ei."

Antoci a adus în discuție și formarea continuă a profesorilor în consilierea copiilor, dar și un instrument pe care România nu îl folosește deloc în prezent: măsurarea bunăstării elevilor la școală: 

Poate că nu ar fi rău să evaluăm școlile nu doar în funcție de rezultatele la Evaluarea Națională, ci și în funcție de climatul școlar, în funcție de accesul la servicii de consiliere, în funcție de rata de sesizări și de probleme care sunt rezolvate. Dacă nu măsurăm bunăstarea, nici nu va putea fi gestionată.

Propunere: consiliere fără acordul părinților pentru elevii de peste 16 ani

Senatorul USR Ștefan Pălărie, președintele Comisiei de Învățământ din Senat, a adus în discuție o problemă sensibilă și adeseori ignorată: cea a elevilor cărora părinții sau adulții din viața lor nu le pot oferi sprijin emoțional. 

Acesta susține propunerea unei colege de partid, Ruxandra Cibu, care își dorește facilitarea accesului la consiliere psihologică și consiliere școlară pentru adolescenții de peste 16 ani fără acordul parental.

,,În felul acesta, să îi poți să îi sprijini pe niște tineri adolescenți care poate nici acasă nu își mai găsesc liniștea și siguranța și au nevoie de intervenție care să îi protejeze. Această inițiativă legislativă o voi susține foarte tare. Este posibil ca în spațiul public să creeze controverse. De obicei când intervii în zona aceasta sunt spirite încinse, dar cred că - așa cum sunt probleme complicate la care răspunsul vine mai greu - poți să faci uneori lucruri simple fără bani", a spus Ștefan Pălărie. 

Elevii atrag atenția asupra numărului mic de consilieri școlari

Numărul mic de consilieri școlari rămâne încă o problemă nerezolvată a sistemului și care are nevoie urgentă de atenție. Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor a atras atenția:

,,Pentru mulți elevi, sprijinul psihologic există mai clar în legislație decât în viața lor de zi cu zi. Iar aceasta este una dintre cele mai grave rupturi din școala românească. (...) Norma legală prevede un consilier școlar la 500 de elevi. Acesta ar trebui să fie un standard minimal. Datele publice în curs arată însă o realitate mai dură: unui consilier școlar îi revin în medie 730-830 de elevi. În rural, situația e și mai dezastruoasă: consilierul școlar ajunge să fie împărțit între mai multe unități de învățământ. În unele cazuri, numărul elevilor care depind de același specialist poate urca spre 1.200. Este imposibil să construiești o relație reală de sprijin în asemenea condiții. consilierea presupune timp, încredere și prezență constanță". 

Sănătatea mintală, prioritate în educație

Masa Rotundă de la Senat a fost organizată în parteneriat cu InIm Institute, o organizație non-guvernamentală dedicată dezvoltării socio-emoționale a tinerilor și a profesioniștilor din educație și sănătate mintală.

,,Sănătatea mintală nu este un capitol secundar al educației, este un fundament al ei. Un copil care trăiește în frică nu poate învăța cu adevărat. Un adolescent care se simte nevăzut nu poate avea încredere în viitor. Iar o societate care ignoră sănătatea emoțională a tinerilor își pierde încet, încet prezența și speranța", a evidențiat Simona Bacium, președinta ONG-ului. 

În loc de încheiere, un exercițiu de imaginație propus de Cosima Mironov, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, poate fi util pentru a înțelege mai bine cu ce se confruntă elevii și din punct de vedere al volumului de muncă:

,,Dacă ne imaginăm sfârșitul unei săptămâni în care am fost extrem de aglomerați, cu termene multe, cu proiecte, cu multe sarcini de lucru suprapuse, cu mailuri venite și ziua, și noaptea, cu o presiune pe umeri uriașă - ne imaginăm anxioși, copleșiți de tot ce simțim emoțional. Am putea să fim eficienți într-o astfel de situație? Am putea să luăm decizii bune și să învățăm sau să muncim la potențialul pe care îl avem? Câți dintre noi am ridica mâna și am spune că am reuși? (...) Și atunci ce ne face să credem că tinerii noștri ar putea să devină funcționali, să fie performanți dacă nu au condițiile potrivite?".