„Semaforul” care aduce pacea în familie. Cum pot negocia părinții și adolescenții limitele și libertățile

Un exercițiu poate ajuta părinții și copiii adolescenți să negocieze mai ușor ce este permis și să impună limite unde este cazul. Din ambele părți. Psihoterapeutul Diana Stănculeanu a vorbit în cadrul unei dezbateri care a reunit ambele generații despre exercițiul ,,semaforului".  Acesta presupune încadrarea pe culori a lucrurilor pe care părinții și copiii și le doresc sau nu unii de la ații, dar și unde sunt dispuși să cadă la înțelegere. 

Ce presupune exercițiul

Pentru a realiza exercițiul propus de psihoterapeut părinții și copiii au nevoie de o foaie de hârtie pe care să noteze mai întâi culorile semaforului.

,,Pe ,,roșu" vom pune acele lucruri pe care ca părinte dacă aș putea să le interzic, să le scot vreodată din viața copilului meu, aș vrea să fie acolo; iar adolescenții ce și-ar dori să nu mai audă sau să vadă niciodată pe părintele lui făcând. Nu interferați, nu judecați, nu trageți cu ochiul, nu judecați. Comentariile se fac la final.

Pe ,,verde" o să pună și părintele, și copilul ce dau ,,la liber". Care sunt acele lucruri pe care dacă al meu copil ar vrea să le facă oricând, oricât, oricum, sunt ok cu asta. Vă provoc să găsiți! Și să nu fie acolo ,,să facă teme". Hai să vedem, ce dau la liber pentru copilul meu. Iar copiii, la fel, pentru părinți", a explicat Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. 

,,Pe galben se joacă relația părinte-adolescent"

Mai rămâne culoarea galben. 

,,Galbenul ce semnifică la semafor? Este cumva zona de pregătire (...) Luați galbenul ca fiind o invitație la negociere și la întâlnire la jumătatea drumului. Care ar fi acele lucruri din dinamica noastră de familie în legătură cu care suntem dispuși să facem conversație și negocieri? Cumva, din experiența mea cu părinții și copii, deopotrivă, pe galben ar trebui să avem cele mai multe lucruri. Pe galben se joacă de fapt relația părinte-adolescent. De la note, oră de venit acasă, timp pe ecrane, felul în care se îmbracă etc", a spus Diana Stănculeanu.

Ce este esențial în timpul acestei negocieri? Ascultarea. 

,,Și pentru că suntem adulți, dragi părinți, noi o să dăm exemplul ascultării. Și o să-i ascultăm pe ei, copiii, amintindu-ne că sunt în această perioadă de vârstă în care au nevoie să se descopere pe sine, să învețe cine sunt. Și apoi și copilul va asculta, apropo de ce are părintele de spus. (...)  Atenție că din negociere riscul este că nimeni nu va ieși complet fericit. Dar, în același timp, nimeni nu va ieși complet nefericit. De aceea este o negociere, un compromis", a atras atenția psihoterapeuta. 

Aceasta a vobit și ce a observat în cabinet când părinții și copiii au făcut exercțiul: 

,,Ce pot să vă spun că pun de obicei părinții pe roșu este lista lor de coșmaruri parentale. ,,să am un copil în siguranță, să nu abandoneze școala, să nu ajungă un delicvent, să nu aibă copii la 15 ani". Ce le e cel mai teamă că ar putea să se întâmple dacă renunță la control.

De multe ori, tot ce ajunge la copii sub formă de control este tot ce știe sau poate să facă un părinte ca să se asigure că sunt în siguranță. Doar că uneori ia forma controlului.

Verdele se naște foarte greu, și de o parte, și de alta".

Incertitudinea, normală la vârsta adolescenței

Diana Stănculeanu a vorbit și despre așteptările pe care părinții le au de la copii și stigmatizarea unor lucruri firești în procesul de creștere. 

,,Ce aud eu de la părinți adesea - și aud și de la adolescenți - este această etichetă legată de <<copilul meu are foarte puțină încredere în el însuși/ea însăși>>. Iar de la adolescenți aud multă nesiguranță. Și de multe ori stigmatizăm această lipsă de siguranță, aceste îndoieli, aceste incertitudini. care sunt foarte neplăcute ca trăiri emoționale, dar sunt foarte firești în etapa asta de vârstă. Dacă plecăm de la premisa că adolescența este această perioadă de tranziție, în care misiunea adolescentului este să afle cine e el și ce îl motivează pe el în viață. (..) E ok să n-ai răspunsuri, e ok să ai zile proaste". 

O altă capcană în care pot cădea părinții este aceea de a încerca să-i transforme pe copii în variantele lor îmbunătățite. O dorință care vine tot din nevoia de a proteja. Dar care nu o face abordarea corectă. 

,,Biologia ne învață că toată creșterea se face pe durere. Când creștem, ne facem mari, ne dor articulațiile. Procesele de creștere se fac pe disconfort. Și probabil că este și una dintre misiunile părinților să contribuie la disconfortul copiilor, pentru că învățarea și creșterea înseamnă noutate, înseamnă să ies din ceea ce știu deja. Dacă ne-am crește copiii să fie mini-copiile noastre, umanitatea s-ar opri din evoluție, totul ar rămâne la fel.

Cred că de multe ori în perioada asta foarte complicată a adolescenței ne e greu unii cu ceilalți. Le este greu și părinților cu copiii și le este greu și adolescenților cu părinții lor. Ăsta e punctul comun. O parte din acest greu vine din faptul că ne dorim, ca părinți, ca adolescenții să învețe din greșelile pe care noi le-am făcut și din ceea ce le spunem lor că deja este stabilit sau nu este stabilit; ne este foarte greu să vă vedem în zona asta de incertitudine și uneori de neputință și am vrea să vă scutim de acest lucru; ce nu realizăm este că uneori fix în procesul de a vă scuti de acest lucru vă împiedicăm să vă duceți misiunea voastră mai departe. Iar povestea asta este de când lumea", a spus Diana Stănculeanu, în cadrul dezbaterii ,,Dialog despre încredere", organizat de comunitatea ,,Zbor".

La eveniment au fost prezenți părinți și copii, în dialog cu reputata psihoterapeută, dar și cu Tudor Chirilă. 

Ce este comunitatea ,,Zbor" și ce oferă tinerilor

,,Zbor" este un program pentru tinerii cu vârste între 14 și 25 de ani, care oferă o serie de activități, ateliere și evenimente  cu acces liber și gratuit. Hub-urile ,,Zbor" funcționează în nouă orașe: Constanța, Iași, Brașov, Ploiești, Târgu Jiu, Cluj-Napoca, Baia Mare, Vaslui și Timișoara. 

,,În hub-urile Zbor, tinerii găsesc un spațiu sigur în care pot explora, experimenta, colabora și accesa resurse educaționale. (...) Evenimentele și activitățile din huburi sunt în continuă dezvoltare, în funcție de feedback-ul și interesele comunității, de ceea ce își doresc tinerii să învețe și să descopere.

ZBOR are o curriculă de educație non-formală, structurată în jurul a cinci piloni: educație financiară, antreprenoriat, sustenabilitate, competențe digitale și dezvoltare personală, dar pe lângă asta construim un program relevant de evenimente și întâlniri cu oamenii, domeniile și activitățile care contează pentru tineri și economia viitorului", spune Nicoleta Deliu, directorul de comunicare al proiectului. 

Întâlniri sunt organizate și în alte orașe, precum București. 

,,Adolescenții vor să se simtă auziți, văzuți, înțeleși"

,,Cred că cea mai mare nevoie pe care o are un adolescent este sentimentul de apartenență, care vine automat și cu o validare de sine. Auzim tot mai des că tinerii petrec foarte mult timp în social media și, de multe ori, uităm de ce au acestea un succes atât de mare, mai ales în rândul generației Z. Ei caută acest sentiment de apartenență, vor să se simtă auziți, văzuți, înțeleși. Nevoia este aceeași, dar s-a schimbat modul în care tinerii au parte de acest sentiment de apartenență. Ei caută pe cineva ca ei pentru a-și putea valida propriile valori", spune Ana Radovici, communituy manager Zbor. Are 23 de ani așa că nu demult a trecut prin aceleași provocări.

Un lucru pe care mulți adulți îl uită este cât de mult contează părerile celorlalți la vârsta adolescenței. 

,,La această vârstă, în care încă îți șlefuiești principiile și îți formezi coloana vertebrală, opiniile celor din jur pot avea un mare impact asupra viziunii personale. Inclusiv ceea ce vedem în mediul online ne influențează foarte mult în luarea unor decizii. De aceea este important să îți asculți vocea interioară", le transmite Ana tinerilor. 

Iar adulților le vorbește despre importanța încrederii pe care trebuie să le-o ofere copiilor:

,,Este esențial pentru un tânăr să primească încredere. Lipsa ei duce la inhibiții, abateri, descurajări. Este o vârstă la care îți permiți să visezi, dar dacă nu ai încredere poți pierde această etapă atât de frumoasă a vieții. Un tânăr ar trebui să fie încurajat să se exprime, să experimenteze și să încerce din nou. Asta îl face să aibă încredere în sine, ceea ce va deveni un pilon în viața personală".

De ce e nevoie de comunitate pentru tineri

Pe idee importanței exprimării și validării merge și Nicoleta Deliu. 

,,Recent, am făcut o cercetare împreună cu cei de la Cult Market Research, care ne-a arătat că deși 61% dintre tineri au încredere în ei, aproape la fel de mulți (57%) se blochează când trebuie să își susțină ideile în public. Încrederea există în interior, dar expunerea, teama de evaluare și lipsa spațiilor sigure de exprimare rămân bariere majore. (...)

În plus, tot această cercetare ne-a arătat că încrederea se construiește în relație și interacțiune, nu în izolare. Familia rămâne un pilon important, dar tinerii au nevoie și de comunități care să-i valideze, să-i provoace și să le dea contextul de a se exprima. Activitățile din ZBOR, cu ce înseamnă ateliere, proiecte de echipă, sesiuni de mentorat, discuții deschise, creează aceste contexte. Ele îi ajută pe tineri să își găsească vocea, să capete curajul de a se exprima și să transforme încrederea interioară într-o resursă pentru viitor". 

Pentru a afla de proiectele și evenimentele Zbor, tinerii pot descărca aplicația, din AppStore. Și aceasta este gratuită.