Polonia renunță la temele obligatorii. Cât se potrivește sistemul școlii românești

0
Publicat:

Elevii din Polonia nu vor mai primi teme obligatorii pentru acasă. Lecțiile suplimentare au fost eliminate la clasele mici, iar copiii de gimnaziu vor lucra în timpul liber numai dacă vor. Este doar una dintre măsurile prin care autoritățile încearcă să reformeze sistemul de învățământ după ce părinții au denunțat o oboseală cronică a școlarilor. Să fie oare aceasta un model care ar putea fi implementat și la noi în țară? Da, spun părinții.

Elevii români, împovărați cu teme, nu mai au deloc timp liber. Sursa foto: arhivă

Guvernul Poloniei a emis un decret prin care temele obligatorii au fost desființate la clasele mici, iar în cazul claselor mai mari au devenit facultative. Concret, profesorii nu mai pot da teme obligatorii pentru acasă elevilor din clasele I-III. În ceea ce privește clasele IV-VIII, temele devin opționale și nu sunt notate în catalog. Decizia vine în contextul încercării de modernizare a sistemului de învățământ din această țară care, în prezent, pune un accent destul de mare pe învățarea prin memorare și mai puțin pe practică, exerciții aplicate, gândire critică și creativitate.

Sunt mulţumită, pentru că nu-mi plăceau prea tare temele“, declară Ola, o elevă în vârstă de 11 ani. „Nu prea avea sens, pentru că majoritatea elevilor din clasa mea le copiau dimineața de la cineva care le făcea. Sau foloseau pagini de pe Internet. Deci, n-avea sens“, subliniază ea. Corpul profesorilor nu este însă convins de aceste reguli noi şi regretă că nu a fost consultat mai mult. „Profesorii cred că acest lucru a avut loc prea repede, prea precipitat“, se plânge un lider sindical al profesorilor, Slawomir Broniarz. „Am vorbit prea puţin despre acest lucru şi nu am fost consultaţi suficient. Da, trebuia s-o facem, dar ar fi trebuit mai întâi să se vorbească cu profesorii“, declară el.

Vorbim despre o situație care se aseamănă izbitor de mult cu ceea ce se întâmplă astăzi în România: un sistem de învățământ care se bazează pe „toceală“, materii extrem de stufoase, pe multe informații-balast, inutile, uneori trunchiate și, nu în ultimul rând, pe un volum foarte mare de teme pentru acasă. Însă, în timp ce Polonia ia atitudine încercând să rezolve problema, noi încă dormim liniștiți. Iar timpul trece, Guvernele se schimbă, miniștrii azi sunt, mâine, nu. Sistemul de învățământ devine de la an la an și mai greu de descifrat, și mai greu de reformat, un cerc vicios care nu poate fi spart, un cancer cu metastaze imposibil de tratat. În tot acest timp, cât autoritățile se zbat în propria neputință și se învârt de aproape 30 de ani în jurul cozii, copiii noștri duc pe umeri o povară din ce în ce mai grea: au devenit analfabeții Europei.

Ce ar fi de făcut? Evident, reformarea din temelii a unui sistem putred, învechit. Să-l ardem – metaforic – din temelii și să-l reconstruim de la zero. Primul pas? Nu există un prim pas, există mai mulți pași deodată, căci efortul trebuie să vină din partea mai multor actori și în același timp: autorități, profesori, elevi, părinți, societate.

Sufocați de teme și fără timp liber

Cătălin Viorel Nan, vicepreședintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, a declarat pentru „Adevărul“ că „orice reformă poate să fie bună. Însă, cu o condiție esențială, și anume: să fie gândită corect și aplicată corect. Căci sunt foarte multe chestii bune care s-au făcut pentru învățământ, dar care nu se aplică, deci cumva sunt cam degeaba, și multe chestii mai puțin bune care funcționează în continuare“. Copiii ar trebui să învețe la școală, este de părere Cătălin Nan. „Exact așa cum mergem noi la serviciu să ne facem treaba și stăm acolo 8 ore, așa ar trebui să-și facă treaba și profesorii. Copiii noștri ar trebui educați la școală, iar cine vrea să lucreze acasă în plus, foarte bine! S-o facă! Însă, dacă după șase ore de educație la școală, îi trimiți acasă pentru încă trei, patru ore de teme, automat se întâmplă cel puțin două lucruri. Unu: îi forțezi pe părinți să lucreze cot la cot cu copiii, iar mulți sunt depășiți de situație, și doi: îi forțezi să-i dea pe copii la meditații. Pentru că sunt foarte multe situații în care elevii se meditează inclusiv ca să facă față cerințelor de la clasă. Sunt copii care se meditează din clasa a V-a, a VI-a. Deja se exagerează“, a comentat situația Cătălin Nan.

Învățarea prin repetiție și exercițiu are rolul ei și funcționează. Nu o spunem noi, este un lucru demonstrat. Însă, spune părintele, de acest aspect ar trebui să se ocupe în primul rând școala. „Eu, când îmi dau copilul într-un sistem, am încredere în acel sistem. Dar acel sistem mi-l trimite înapoi. Zice: păi nu, stai așa, că noi nu ne facem treaba decât pe trei sferturi. Sistemul trebuie să se autoregleze din interior. Povara e grea, recunosc, dar e de datoria sistemului să rezolve problema aceasta. Nu părinții. Soluțiile nu pot veni din afara sistemului. Prea mult se aruncă mingea în curtea părinților și ni se cere să venim noi cu soluții sau, mai rău, ni se spune că noi am fi de vină.“

Elevii români nu sunt împovărați numai cu teme, ci și cu un volum foarte mare de exerciții pentru acasă. „Au teme la aproape fiecare materie. Pe lângă materiile de bază, elevii primesc teme la geografie, istorie... volumul per total este foarte mare. Câte ore ar trebui să mai stea copilul în plus acasă pentru a aprofunda cunoștințele de la școală? Prin urmare, fă-ți treaba la școală, și profesor, și copil, pentru că ei mai au nevoie să se joace, mai au nevoie să se odihnească, să se relaxeze, să alerge cu bicicleta sau să bată mingea în fața blocului. Au și alte nevoi în afară de școală și teme.“

Dacă le umplem ziua copiilor doar cu școală, mai spune Cătălin Nan, în puținul timp liber rămas aceștia evadează unde le este mai la îndemână: în telefoane, laptopuri, tablete, pe net și pe rețelele de socializare. Ei nu mai au timp să socializeze fața în față. Când s-o facă? Seara? Noaptea, când se ridică de la birou după ce și-au făcut temele? „Socializează de la distanță, online. Nu mai au timp de întâlniri. Își iau dopamina din alte părți. De pe internet. E simplu, rapid, la îndemână și au acces oricând la o astfel de evadare.“

Nevoie de o școală pentru viitor

Vicepreședintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți a mai precizat pentru „Adevărul“ că școala ar trebui să-i pregătească pe copii pentru viitor și pentru meseriile viitorului. Trăim într-o lume modernă, într-o lume a inovației, când tehnica și tehnologia devin din ce în ce mai performante, iar totul se întâmplă într-un ritm amețitor. Prin urmare, să lăsăm trecutul acolo unde îi este locul, în trecut, și să ne pregătim viitoarele generații pentru ce urmează să înfrunte cu adevărat în viață. „Este doar o chestiune de timp până când inteligența artificială va înlocui poate chiar meserii. Școala ar trebui să-i pregătească pe copii pentru viitor, pentru meserii despre care azi noi nu știm mare lucru. Dar ei ar trebui să știe“, a mai declarat acesta.

Copiii pe care îi creștem azi sunt cei care vor lua deciziile de mâine. Decizii care ne-ar putea privi pe noi toți. Iar dacă noi cultivăm o generație de analfabeți, la ce să ne așteptăm? Să le oferim, așadar, șansa să ia cele mai bune decizii. Asta înseamnă evoluție. Cel puțin în Polonia. „Soluția e una complexă și stă în mâinile autorităților care ar trebui să ia taurul de coarne. Să recunoască problema, să gândească o reformă, s-o aplice corect. Să vină cineva să spună: avem o problemă, hai să ne punem cu toții la masă și să o rezolvăm. Atunci s-ar putea găsi o soluție și nu numai în ceea ce privește temele și volumul mare al acestora, ci în general, o soluție care să salveze sistemul de învățământ românesc“, consideră Cătălin Nan.

Amintim că, luna trecută, Polonia a anunțat că va începe un amplu proces de restructurare curriculară, care se va întinde pe o durată de 4 ani și care constă în reducerea conținutului materiilor cu păstrarea aceluiași număr de ore. Asta pentru ca profesorii să aibă mai mult timp la dispoziție pentru a reveni asupra anumitor informații deja predate, iar elevii să aprofundeze cunoștințele și să le aplice în activități practice.