Peste 70% dintre elevi au fost agresați la școală. Psiholog: „Mii de copii sunt bătuți și umiliți sub privirile profesorilor" ANALIZǍ

Peste 70% dintre elevi au fost agresați la școală sau în apropierea acesteia de către colegi de vârsta lor sau mai mari. Motivul? De cele mai multe ori, agresorii le-au cerut bani sau alte obiecte de valoare, dar au existat și foarte multe cazuri în care aceștia erau doar puși pe scandal. Și mai îngrijorător este faptul că peste 90% dintre bătăuși au fost, la rândul lor, cândva, victime. În acest context îngrijorător, paradoxal, mulți profesori aleg „să închidă ochii”, să privească în altă parte și să nu se implice.

Sunt datele unui studiu realizat de Ministerul Educației în colaborare cu Poliția Română care pun pe tapet, din nou, fenomenul bullying-ului, violența și abuzurile din școli. La întrebări au răspuns online 10.776 de elevi din clasele V-XII, 6.657 de profesori și 12.209 de părinți, din 537 de școli, în perioada februarie-martie 2024. 

În școlile din România copiii se bat între ei sub privirile colegilor care le fac galerie de pe margine, unii îi întărâtă, alții îi încurajează, îi filmează și urcă apoi imaginile pe rețelele de socializare. În școlile din România, bullying-ul a ajuns o normalitate, iar agresiunile fizice și violența verbală au devenit o practică aproape banală. Iar acest fenomen nu a apărut de ieri, de azi, s-a clădit în timp, sub privirile, cel mai adesea nepăsătoare, ale profesorilor, părinților, ale întregii societăți. Căci, ce facem noi pentru acești copii? Aproape nimic. Îi trimitem în bănci și îi lăsăm să se descurce singuri. 

„În mediul școlar, odată cu această fuziune a online-ului cu realitatea, majoritatea tehnicilor de manipulare și de bullying provoacă victime în fiecare zi”, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Radu Leca. „Odată ce tehnicile învățate în mediul online sunt aplicate în realitate, victimele au nevoie de terapie. Sunt mii de copii care rămân fără pachețel, fără banii de mâncare, fără telefoanele mobile, fără resursele financiare care le permit să se joace online”. 

Iar totul se petrece mai mult sau mai puțin sub ochii dascălilor care aleg, în schimb, să ignore aceste fapte. „Profesorii trebuie să înțeleagă că anii din trecut nu se vor mai întoarce niciodată, generațiile au evoluat, copiii de azi nu mai au absolut nimic în comun cu cei din anii 2000. Iar acest aspect trebuie cunoscut și acceptat atât de profesori, cât și de părinți”. Însă, continuă psihologul, aceștia se tem de schimbare. „Și încearcă să cosmetizeze această frică prin dezvoltarea unei legături de prietenie cu copiii, dar nu și prin implicare în educația lor”.

„Dacă nu se implică, profesorii pot fi trași la răspundere penal!”

Violența în școală produce, după consumul de droguri, o structură denumită din punct de vedere psihologic „îndepărtare de realitate”. „Practic, toate victimele ajung, la un moment dat, să se gândească să renunțe la școală, să abandoneze, să nu mai fie bătute, umilite, furate sau hărțuite”, spune psihologul. Profesorii, pe de altă parte, aleg să închidă ochii și rareori se implică în astfel de situații, deși legea îi obligă pe toți la o reacție. „Legea 272 stabilește faptul că cei care lucrează cu copiii și anume profesorii, educatorii, medicii, asistenții sociali etc au responsabilitatea de a informa instituțiile abilitate atunci când întâlnesc o formă de abuz. Dacă nu respectă legea 272, profesorul intră și el sub incidența abuzului în serviciu sau a neglijenței în serviciu”, a explicat pentru „Adevărul” comisarul-şef de poliţie Alexandru Leuţu-Cotroceanu, director al Direcţiei Siguranţa Şcolară din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR). „Adică, vorbim și despre o răspundere penală, vorbim și spre o răspundere disciplinară, ca să nu mai vorbim despre statutul pe care îl are el, ca profesor, și obligațiile care îi revin din acest punct de vedere”, completează acesta.

De ce fug dascălii de responsabilitate: „Nu-și doresc să mai facă nimic în plus”

Profesorii care aleg să nu se implice în cazurile de violență apărute între elevi sau, mai rău, care încearcă să le mușamalizeze, o fac din motive diverse: „Din frică, neputință, neștiință, din lipsă de energie. Pentru că trebuie să vorbim și despre asta. Profesorii sunt foarte obosiți, blazați, nemotivați. Avem de-a face cu o clasă de profesori extrem de fragilă din punct de vedere psiho-emoțional. Orice implicare pe care aceștia ar putea să o aibă în tot ceea ce înseamnă fenomen de violență activă în școli ar reprezenta încă o responsabilitate în plus, pe care cei mai mulți nu și-o doresc”, explică psihologul Radu Leca.

Iar atunci pe umerii cui ar trebui să cadă responsabilitatea? „Poliția școlară există ca și structură, numai că eu, unul, nu prea o văd activă. Iar pe lângă poliția școlară ar trebui să avem și poliția spațiului online. Fără aceste două structuri de poliție, copiii noștri se află într-un pericol incredibil din toate punctele de vedere”, continuă specialistul. 

Comisarul-şef Alexandru Leuţu-Cotroceanu ne-a declarat că poliția, oricât de mult și-ar dori, nu-i poate supraveghea pe copii așa cum o pot face dascălii, din simplu motiv că polițiștii nu patrulează pe holurile școlilor sau prin curți. „Eu duc copilul la școală. Mă aștept ca în perimetrul școlii copilul să fie în siguranță. Siguranța trebuie să fie în primul rând în responsabilitatea unității de învățământ. Sunt, până la urmă, și niște obligații morale pe care tu, ca dascăl, le ai. Să spui că te duci să-ți predai materia și să pleci, nu mi se pare nici deontologic, nici profesionist”, consideră polițistul. 

Părinții cu copii problemă, în vizorul direcțiilor de asistență socială

În ceea ce privește implicarea părinților în combaterea și prevenirea agresiunilor între copii la școală, ne aflăm pe un teren minat. În general, părinții refuză să recunoască faptul că au copii problemă. Prin urmare, nu fac absolut nimic în acest sens. Însă problema este mult mai profundă, consideră psihologul Radu Leca. „Societatea însăși este lipsită de spirit civic. Nu ne implicăm în nici un fel de incident. Nu știm, nu vedem, nu ne interesează, nu este problema noastră. De ce? Nici un român nu-și dorește să înțeleagă că ar avea ceva de făcut pozitiv pentru un cetățean egal cu el ca valoare. Oamenii fug de responsabilitate. Unora le este teamă, alții sunt foarte comozi. Mai mult decât atât, nici atunci când propriii noștri copii sunt atacați mulți dintre noi nu avem vreo reacție. Ne aflăm în fața unui fenomen al neimplicării”.

Pe de altă parte, violența este un flagel adânc înfipt în mentalitatea multor familii din România, acolo unde educația încă se mai face cu biciul. Dacă părinții recurg la agresiuni împotriva copiilor, de ce ne-am aștepta să intervină atunci când acei copii sunt victime ale bullying-ului, de exemplu? „Aici ar trebui să intervină alte structuri ale statului precum cei de la Asistență socială și protecția copilului, care pot dispune de măsuri față de părinte”, este de părere comisarul-şef Leuţu-Cotroceanu. „Fiecare instituție ar trebui să-și facă treaba cât mai bine. Și aici mă refer inclusiv la instituțiile de asistență și protecția socială care ar trebui să aibă anumite responsabilități în ceea ce privește familiile, să implementeze măsurile necesare și să urmărească apoi efectele”, este de părere polițistul de la Siguranță școlară. 

„Tăcerea este tot violență”, o campanie organizată în școli

În contextul preocupărilor pentru siguranţa elevilor, Inspectoratul General al Poliţiei Române a iniţiat o campanie pentru creşterea gradului de conştientizare în ceea ce priveşte necesitatea asigurării unui climat optim de siguranţă în mediul şcolar - „Tăcerea e tot violenţă. Vocea ta e soluţia”, care va fi implementată pe parcursul anului şcolar 2024-2025. „Campania are ca scop creşterea gradului de conştientizare de către părinţi, cadre didactice, elevi, precum şi la nivel de societate, cu privire la necesitatea asigurării unui climat optim de siguranţă în mediul şcolar. Se încearcă prevenirea victimizării minorilor, prevenirea şi combaterea delicvenţei juvenile şi/sau a infracţionalităţii în mediul şcolar şi a traficului şi consumului de droguri. Avem vedere trei direcţii de acţiune:  creşterea gradului de conştientizare a elevilor în ceea ce priveşte importanţa siguranţei în mediul şcolar, înţelegerea consecinţelor fenomenelor negative asupra dezvoltării psihologice a acestora şi asupra climatului educaţional şi informarea populaţiei cu privire la identificarea comportamentelor de risc şi situaţiile vulnerabile la care pot fi expuşi elevii”, a mai declarat comisarul Leuțu-Cotroceanu.