Doar 57 de victime ale violenței domestice din 6.800 au cerut ajutor. Motivele pentru care acestea se ascund de autorități

În doar două săptămâni, pe linia verde pentru victimele violenței domestice s-au înregistrat  6.843 de apeluri, însă doar 57 de victime și-au dat acordul ca autoritățile să se sesizeze. Asta pentru că se tem de judecata celorlalți sau pentru că au avut experiențe negative cu instituțiile statului, spun experții.

Victimele abuzului se confruntă cu dificultăți în a se desprinde de abuzator - Foto Shutterstock

Pe Linia verde pentru victimele violenţei domestice s-au înregistrat 6.843 apeluri, în perioada 1 iulie 2023 - 15 iulie 2024, dar doar 57 de victime şi-au dat acordul să se sesizeze autorităţile competente şi să continue demersurile legale, arată un bilanț prezentat de Natalia Intotero, Ministrul Familiei, după primul an de mandat. 

Concret, 3.101 de apeluri au fost legate de violența domestică, incluzând raportarea actelor de violență și solicitarea de informații despre adăposturi pentru victime și agresori. Alte 43 de apeluri s-au referit la traficul de persoane, 14 apeluri au vizat probleme de egalitate de șanse/gen, iar 16 apeluri au fost legate de violența sexuală în contexte diferite de violența domestică. 

„Din totalul apelurilor de la Tel verde, doar 57 de victime şi-au dat acordul ca Agenția Națională Pentru Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați să sesizeze în numele lor autorităţile competente şi să continue demersurile legale”, a menționat ministrul. 

Rușine și nesiguranță 

Potrivit statisticilor, anul trecut, au fost raportate peste 100.000 de cazuri de violență domestică, iar Poliția a emis peste 13.000 de ordine de protecție provizorii. Numărul infracțiunilor de violență domestică a crescut cu 4,8% față de 2022, atingând 57.851 de fapte, dintre care 35.897 au fost loviri sau alte violențe. 

Și totuși, acest tip de violență este subrapotată. Asta și pentru că multe dintre victime nu au încredere în capacitatea autorităților de a le veni în ajutor. 

„Când victimele simt rușine și vinovăție acest lucru le poate face să evite să ceară ajutor. De asemenea, pot fi în stadiul de negare și pot refuza să accepte că au nevoie de ajutor sau că situația lor este serioasă. Pot fi preocupate de cum vor fi percepute de ceilalți, temându-se de judecăți sociale sau de stigmatizare, pot avea dificultăți în a avea încredere în ceilalți, mai ales dacă au fost trădate sau rănite în trecut. Și dacă au avut experiențe negative cu instituțiile sau cu persoanele care ofereau ajutor în trecut pot fi reticente.”, a explicat Mirela Husaru, consultant în dezvoltare emoțională, care urmează programul Professional Training cu Dr. Gabor Maté, pentru „Adevărul”.

Poate pentru că nu mai au speranță că se rezolvă sau pentru că au fost izolate de oamenii care le pot acorda suport, victimele violenței domestice nu cer ajutor. 

„Femeile și fetele victime ale violenței domestice adesea aleg să se închidă în ele, pentru că nu mai au încredere în nimeni și nu mai au nicio speranță că viața lor va reveni la normal. Astfel, duc o povară grea pe umeri, singure și debusolate.”, atrage atenția asociația Anais, care apără drepturile femeilor, copiilor și tinerilor. 

„Unele persoane pot simți că nu au pe nimeni care să le înțeleagă sau să le susțină, ceea ce le poate face să nu ceară ajutor. În cazurile de violență sau abuz, victimele pot fi temătoare de reacțiile agresorului sau de consecințele pe care le-ar putea suferi în urma căutării ajutorului. Pot să nu fie conștiente de opțiunile de ajutor disponibile sau de faptul că au dreptul la asistență. După o experiență traumatică, victimele pot simți o epuizare emoțională care le poate împiedica să mai caute ajutor.”, adaugă consultantul în dezvoltare emoțională. 

Dificultăți în desprinderea de abuzator

Victimele abuzului se confruntă cu dificultăți majore în a se desprinde de abuzatori din mai multe motive, spune Mirela Husaru:

• Frica de violență sau urmări negative: Abuzatorii pot amenința victimele, iar „frica poate fi un factor puternic de descurajare”

• Legătura emoțională disfuncțională: Victimele pot dezvolta o dependență emoțională de abuzator, percepându-l ca pe o sursă de sprijin sau iubire.

• Manipularea emoțională: Abuzatorii folosesc tehnici de manipulare pentru a controla victimele, „pot fi convinse că nu pot supraviețui fără abuzator sau că sunt la fel de vinovate pentru abuzuri”.

• Pierderea încrederii în sine: După o perioadă îndelungată de abuz, victimele „pot ajunge să creadă că nu merită o viață mai bună”.

• Lipsa resurselor financiare sau sociale: Multe victime nu au sprijin financiar sau social, „ceea ce face plecarea să pară imposibilă”.

• Normalizarea abuzului: În timp, victimele pot considera abuzul ca fiind normal și pot justifica comportamentul abuzatorului.

• Alternarea comportamentului abuzator: „Abuzatorii adesea alternează între comportamente violente și momente de calm sau afecțiune, ceea ce poate crea confuzie pentru victimă și poate duce la speranța că abuzatorul se va schimba”.

„Procesul de eliberare poate fi dificil și complex, necesitând adesea sprijin din partea specialiștilor în domeniul sănătății mintale, a organizațiilor de ajutor sau a rețelelor de suport comunitar. A judeca victimele care rămân cu abuzatorii poate perpetua stigma și inegalitatea și poate face ca victima să se simtă și mai izolată. Este important să recunoaștem că fiecare situație de abuz este unică, să oferim un spațiu sigur și deschis pentru ca victimele să își împărtășească experiențele, fără a le critica alegerile, să respectăm alegerile victimei, chiar și atunci când nu le înțelegem, să evităm expresiile care sugerează că victima poartă vina pentru situația sa. Ajutăm prin a fi acolo, prezenți ,fără judecată ,oferind un spațiu de compasiune și ajutor când este cerut.”, ne sfătuiește consultantul în dezvoltare emoțională.

Lipsa specialiștilor 

O altă problemă este legată de faptul că sistemul din țara noastră nu oferă victimelor sprijinul necesar. Întâlnim un paradox, există centre de intervenție pentru victimele violenței sexuale cărora nu le-a trecut pragul nici măcar o persoană, asta pentru că traseul birocratic anevoios și lipsa specialiștilor din domeniu, le face pe victime să renunțe. 

De multe ori, plângerile la poliție, prelevarea de probe biologice și altele, răscolesc rănile femeilor. Lipsa de empatie, dar și lipsa de educație în acest domeniu a celor care ar trebui să ne protejeze sunt motivele pentru care statul eșuează în acest aspect. 

Conform declarațiilor șefului Sindicatului Europol, Cosmin Andreică, majoritatea polițiștilor din România nu sunt pregătiți corespunzător pentru a recunoaște și aborda violența domestică. Doar aproximativ 5% din cei 75.000 de polițiști au terminat Academia de Poliție, restul provenind din încadrare directă sau din școlile de subofițeri. Mai mult, Academia de Poliție nu oferă o curriculă adaptată nevoilor operative privind violența domestică, lăsându-i pe absolvenți nepregătiți pentru munca de teren. 

Polițiștii încadrați din surse externe sau cei care au urmat școlile de agenți de poliție au parte de o pregătire sumară. Cursurile de inițiere durează doar 60 de zile, acoperind subiecte generale despre poliție, fără a oferi abilități necesare pentru gestionarea situațiilor de violență domestică. 

„Nu poți să ai pretenția de la un tânăr de 20 de ani, care a absolvit o școală de agenți de Poliție, în cazul fericit, în care a avut șase luni teorie și șase luni precatică, să fie un bun psiholog, să manifeste empatie, să gestioneze o situație conflictuală și așa mai departe. Toate aceste lucruri trebuie învățate, iar dinamica societății ne demonstrează că violența este într-o continuă schimbare și capătă noi forme. Nu vom putea schimba percepția societății de pe o zi pe alta. Poliția Română ar trebui să aibă un set de module pentru polițiștii care sunt la ordine publică, care sunt implicați în astfel de situații,  pe care aceștia să le parcurgă”, a explicat Cosmin Andreică anterior pentru „Adevărul”. 

Victimele nu au încredere să apeleze la instituțiile care le pot apăra, iar asta se vede și din datele prezentate recent de Poliția Română, care relevă că doar 1 din 10 agresori poartă brățară de monitorizare. Anul acesta au fost instalate doar 460 de dispozitive de monitorizare, în ciuda faptului că au fost raportate peste 4.000 de cazuri de parteneri abuzivi la Poliție. 

Blamarea victimei

În plus, și societatea poartă o parte din vină pentru că ajută la normalizarea acestui fenomen. Blamarea  victimei este frecventă când femeile raportează abuzuri la poliție, a declarat anterior Oana Băluță, cercetătoare specializată în gen și politică.

Victimele sunt adesea învinuite pentru agresiunile suferite, mai ales în cazurile de viol, unde sunt invocate motive precum haine provocatoare, consum de alcool sau vizite la domiciliul agresorului. Această atitudine deresponsabilizează agresorii și perpetuează violența domestică, susținută de instituții precum Biserica, Poliția și Justiția, care, din cauza prejudecăților și lipsei de educație, minimalizează acțiunile agresorilor și învinovățesc victimele.

Autoritățile, uneori, nu oferă victimelor ajutorul necesar, fie din cauza blamării, fie pentru că nu consideră situația suficient de gravă. Procedurile juridice lungi și complexe descurajează victimele. Este nevoie ca profesioniștii din sistemul juridic și nu numai, să aibă parte de formare continuă pentru a evita interpretările eronate și minimalizarea violenței.

„Soluția este să avem servicii integrate pentru supraviețuitoarele violenței domestice. centre de urgență, Centre de zi și centre pentru agresori. Soluția este să avem acces facil la informație și educație cu privire la consimțământ și violență de gen în școli. Soluția este să avem o intervenție adecvată a poliției, monitorizarea corectă a ordinelor de protecție și implementarea brățărilor de monitorizare la scară largă. Soluția este să le ascultăm pe femei, să le sprjinim și să le încurajăm. e important să renunțăm la propriile noastre prejudecăți și stereotipuri. Toleranță ZERO față de violența domestică! Le credem pe victime și nu scuzăm fapta agresorului!”, sublinia recent Centrul Filia.