De ce țările occidentale au renunțat la admiterea la liceu

Estonia, Letonia și Italia sunt singurele țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) unde elevii dau examene externe, de tipul Evaluării Naționale din România, pentru a intra la liceu, arată un document în lucru al organizației. În aceste cazuri, există diferențe considerabile. Potrivit datelor din raport, în Italia, rata de trecere a evaluării este foarte mare. Specialiștii în educație susțin că un examen în plus nu face decât să pună mai multă presiune pe elevi și nu va duce la rezultate bune, ci, din contră, va adânci diferențele între școli.

Cele mai multe țări care fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), la care vrea și România să adere, preferă să lase elevii să se transfere din gimnaziu în liceu fără obstacole, adică fără vreun examen de admitere, arată o analiză a organizației.

Admiterea la liceu, cât mai accesibilă

Autoarele analizei OCDE arată că această tranziție de la gimnaziu la liceu este „unul dintre evenimentele cele mai stresante din viața unui adolescent, putând avea un efect negativ asupra stării de bine și asupra performanței academice a acestuia”, fapt pentru care sunt recomandate tranziții care să pună cât mai puține bariere, dar care să asigure, în același timp, că elevii sunt suficient de pregătiți academic pentru această trecere.

În aceste condiții, raportul arată că există țări unde trecerea la liceu se face automat, iar aici intră Australia, Islanda, Irlanda, Norvegia, Turcia și Regatul Unit. De asemenea, în alte țări membre ale organizației (ex. Austria, Olanda, Polonia, Franța, Finlanda, Ungaria), evaluarea la clasă sau la nivelul școlii (note și medii școlare) la finalul gimnaziului certifică absolvirea și accesul în învățământul secundar superior.

În Canada și Statele Unite nu există nicio distincție formală pentru elevi, profesori sau școli în ceea ce privește trecerea la învățământul liceal. În aceste țări, elevilor li se cere doar să treacă ultima clasă din gimnaziu în același mod în care ar face-o pentru orice altă clasă. În alte țări, cum ar fi Lituania, obținerea unor note de trecere la evaluările la clasă pentru a ajunge la liceu este mai mult o formalitate și pare să aibă un impact redus sau deloc asupra tranziției elevilor către liceu.

În ceea ce privește România, deputații au propus ca liceele unde există concurență să nu mai organizeze o admitere suplimentară față de examenele de Evaluare Națională — așa cum prevedea proiectul până acum —, ci să anunțe la începutul anului organizarea unor clase de excelență. Examenul de acces în aceste clase va avea subiecte unice la nivel național, în funcție de profilul pentru care se organizează clasa – științe, mate-info, limbi străine – și va fi anterior Evaluării Naționale. Repartizarea va fi computerizată, pentru clasa de excelență urmând să aplice doar elevii declarați admiși.

Expertul în Educație Ștefan Vlaston spune că e important să definim exact ce înseamnă o clasă de excelență și că, cel mai important e ca elevul să aibă o notă mare la această admitere. El crede că majoritatea acestor clase se vor regăsi în orașele mari și subliniază că, în mare parte, această măsură este asemănătoare cu cea „admiterii la liceu pe un anumit număr de locuri”, care, el crede că era cea mai bună soluție deoarece „avea menirea să ajute elevul să ajungă acolo unde are talent și aptitudini”.

Andreea Eșanu, cercetătoare în educație oferă un exemplu de țară care a adoptat măsura claselor de excelență, aceasta fiind Turcia. „Până în 2018, țara avea un sistem competitiv de tranziție spre liceu printr-o serie de evaluări standardizate care puneau presiune pe elevi și care accentuau segregarea dintre școli. Prin crearea acestor clase de excelență, la care dau examen doar elevii interesați, țara a încercat să împartă și tinerii care vor să facă performanță, dar și pe cei care nu vor. Scopul tranziției către liceu nu e de a administra teste de selecție peste teste de selecție, ci trebuie să implementăm aceste examene atunci când este nevoie, iar Turcia a înțeles acest lucru”. Când vine vorba de România, aceasta nu știe cum va arăta situația, dar crede că nu toate liceele vor putea avea clase de excelență și că trebuie să existe niște criterii bine stabilite. În același timp, ea preciează că automat va exista o presiune, pentru că, dacă se dorește performanță este nevoie de un efort în plus și că în aceste clase trebuie să ajungă doar elevii care merită. „Pentru cei care aleg să dea examen va fi o miză mare, greu de gestionat pentru oricine”. 

Soluții

La rândul ei, Andreea Eșanu, cercetătoare în educație, a explicat că examenele externe nu sunt recomandate pentru că fixează praguri înalte pentru accesul la învățământul liceal și accentuează fenomene precum repetarea examenelor și inevitabil și abandonul școlar. România s-ar putea inspira de la țări precum Franța, Finlanda sau Marea Britanie care au eliminat examenele externe standardizate care nu sunt transparente și ierarhizează și s-au îndreptat spre descentralizarea sistemului de învățământ. „Aceste țări oferă posibilitatea unităților de învățământ să stabilească criterii de selecție a elevilor în funcție și de așteptările pe care le au aceștia”, arată aceasta.

Ea a precizat că studiul OECD prezintă variante pentru o selecție mai potrivită privind intrarea la liceu, acestea fiind portofoliu educațional sau examen extern: „Portofoliu educațional înseamnă să iei în calcul tot parcursul școlar al elevului, cu tot ce a făcut în anii de gimnaziu (note, activități extracurriculare etc.). Apoi să descentralizezi admiterea și să lași fiecare liceu să se uite pe portofolii și să decidă. Cealaltă variantă, în care suspiciunile față de obiectivitatea, transparența, onestitatea sistemului de educație trenează și par imposibil de rezolvat este păstrarea examenului extern (ex. - Evaluare Națională la noi), cu păstrarea unui procent din nota finală pentru acest portofoliu educațional și repartizarea computerizată”. În plus, ea menționează că statisticile arată în jur de 40% dintre tinerii care fac tranziția către liceu sunt orientați către profilele educaționale slabe, precum tehnologic, iar un astfel de portofoliu ar putea ajuta acești elevi. „Pentru a fi o admitere echitabilă și să nu mai existe segregare, este nevoie de un model de admitere mai flexibil, care să nu mai pună accent pe trierea elevilor. Portofoliul educațional este o soluție, deoarece ține cont de rezultatele educaționale ale elevului, de interesele lui și de domeniile de care este interesat. Plus că, flexibilitatea pe care o oferă acesta permite apropierea mai naturală între ceea ce ce oferă o instituție de învățământ și ceea ce dorește un tânăr de la educația lui”.

Andreea Eșanu a mai precizat că în România se observă că decalajul real între școli este foarte mare, deoarece sunt foarte puține școli bune și foarte multe slabe, astfel că, evident, lupta pentru a ocupa un loc bun este acerbă. „Repartizarea computerizată nu mulțumește pentru că, evident, are doza ei de aleatoriu. De aici, soluția examenului de admitere. Reglezi o competiție acerbă printr-o selecție acerbă. Ceea ce este, într-un anumit sens, logic”, spune ea referitor la propunerea, de a da admitere pentru 50% din locurile de la liceele unde există concurență.

Scopul sistemului ar trebui să fie acela ca decalajul dintre școli (sau licee) să scadă într-atât de mult, încât să nu ai nevoie de o selecție acerbă pentru a-ți asigura un loc bun, arată experta. „Sistemele performante internaționale care au eliminat această presiune de a mai da un examen pentru a se face selecția au reușit să aducă cam toate școlile/liceele la niveluri foarte apropiate de performanță și calitate”, conchide aceasta.