Degeaba spargem monopolul CNAS dacă sacul e gol. Expert: „Banii nu ajung pentru că nici nu au cum să ajungă”

Declarațiile ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, privind necesitatea reformării modului de finanțare a sistemului medical prin eliminarea monopolului CNAS redeschide o dezbatere veche de decenii în România. În timp ce oficialul invocă nevoia de competiție după modelul israelian pentru a stimula calitatea serviciilor, experții în politici de sănătate avertizează că problema nu rezidă în numărul de case de sănătate, ci în subfinanțarea cronică și în tarifele care nu acoperă costurile reale.

Ministrul sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat că își dorește eliminarea monopolului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, subliniind că reforma sistemului de finanțare este esențială pentru modernizarea serviciilor medicale.

„Faptul că avem monopol prin CNAS este un lucru foarte rău pentru dezvoltarea sistemului de sănătate, pentru că nu există competiție. Neexistând competiție, evident că Casa își face propria politică publică, funcționează după propriile reguli și automat nimeni nu poate intra în competiție cu această casă”, a declarat Rogobete.

Ministrul a dat exemplul Israelului, unde există patru case de asigurări de sănătate, iar contribuția este colectată la sursă, similar României.

„Competiția între case nu este pe tarif, pentru că tariful este același, ci pe ce oferă în acel tarif: servicii extra, beneficii, pachete suplimentare. Această competiție stimulează și dezvoltă sistemul de sănătate”, a explicat ministrul Sănătății.

Expert în politici de sănătate: Tarifele nu sunt acoperitoare

În schimb, medicul Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, este sceptic în această privință, în condițiile în care tarifele pentru acoperirea serviciilor medicale sunt insuficiente.

„Înainte de toate, ar trebui să faci niște tarife. Asta este ideea de bază. Tarifele nu sunt acoperitoare și n-ai putea să faci o nouă casă de asigurări care să opereze cu tarife neacoperitoare, pentru că te expui riscului de a falimenta. La stat e simplu. De câte ori nu ajung banii, vine Ministerul de Finanțe și face o suplimentare de buget. Dar la un operator privat, credeți că acest lucru este posibil? Nu, nu este posibil. Dacă tarifele ar fi competitive, adică dacă ai putea să bagi în sistemul de stat atât spitalele de stat, cât și operatorii privați, cu tarife acoperitoare, atunci am vorbi despre altceva. Dar acest lucru nu se întâmplă”, a explicat Paveliu pentru „Adevărul”.

Expertul atrage atenția că, deși există de ani de zile proiecte pentru actualizarea tarifelor spitalicești, acestea stagnează.

„În Germania contribuția este de patru ori mai mare decât la noi”

O altă problemă majoră identificată de Sorin Paveliu este discrepanța dintre pachetul de servicii garantat prin lege și banii colectați efectiv la buget. În opinia sa, România întreține o iluzie a gratuității totale, în realitate total nesustenabilă.

„Ceea ce noi promitem populației prin actele normative în vigoare este un fel de utopie și de aceea sistemul bârâie atât de rău. Utopia este că noi putem asigura orice pentru toată lumea, ceea ce nu există nicăieri în lume. Nu avem, de fapt, neasigurați și fiecare are dreptul la tot: fără liste de așteptare, fără limitări, fără coplăți. Sigur că nu ne ajung banii, pentru că nici n-au cum să ne ajungă, din cauza promisiunilor populiste pe care le facem de 25 ani”, a explicat expertul în sănătate publică.

Medicul subliniază faptul că problema este alimentată și de scăderea contribuțiilor colectate de-a lungul timpului.

„Am plecat de la 7% angajator și 7% angajat. Această contribuție a dispărut în timp. A rămas 10% la nivelul individului. Evident că suma a scăzut. Contribuția a fost diminuată în mod nejustificat, de parcă am fi avut un surplus uriaș în sănătate. În Germania, contribuția este, în cifre absolute, de patru ori mai mare decât la noi. Ei cheltuie de patru ori mai mult ca să acopere mai puțin decât promitem noi”, arată Sorin Paveliu.

În opinia sa, chiar și în cazul persoanelor cu venituri peste medie, contribuția este insuficientă pentru acoperirea unor eventuale tratamente complexe.

„Avem mulți angajați corporatiști care contribuie anual cu aproximativ 2.500 de euro la sistemul sanitar. Li se pare enorm. Dar dacă apare o boală cronică sau un cancer, tratamentele noi sar de 100.000 de euro pe an. Nu sunt cei 2.500 de euro pe care îi contribuie persoana respectivă. Ei sunt, de fapt, foarte puțini. În realitate, sistemul costă foarte mult și noi îl alimentăm cu prea puțini bani”, arată expertul.

În loc de o reformă a instituțiilor de colectare, Sorin Paveliu sugerează o reformă a managementului resurselor prin introducerea de restricții și eșalonări, măsuri necesare pentru a armoniza veniturile cu cheltuielile reale.

„Soluția este să crești controlul asupra sistemului și să introduci restricții, așa cum fac și alte țări. Nu te mai operezi de pe azi pe mâine, dacă nu e urgență. Protezele de șold le programezi, le eșalonezi. Limitezi numărul de intervenții într-o secție de chirurgie. Trebuie să faci restricții și evaluări pe care guvernele din România le evită constant”, a conchis medicul Sorin Paveliu.

Românii nu prea cred nici ei în ideea ministrului Sănătății

Ideea lansată de Alexandru Rogobete a generat discuții pe platforma Reddit. Cei mai mulți dintre internauții care s-au exprimat sunt de părere că, în primul rând, marea problemă este în interiorul sistemului administrat de stat, iar crearea unor alte entități de administrare a fondurilor nu ar îmbunătății serviciile oferite.

„Practic, omul acesta ne spune că CNAS funcționează fără reguli și că ar fi vina lor că sunt scăpați de sub control, deși, de fapt, politicul (adică el) are control total asupra instituției. Dar, hei, la ce să te aștepți de la ăștia…”, spune un participant la discuție.

Altcineva este sceptic că o casă de asigurări privată ar acoperi tratamentele foarte complexe, cum sunt cele pentru cancer.

„Tatăl meu are cancer netratabil, e bătrân, primește niște pastile care să țină boala sub control, ca să nu se răspândească. Acele pastile costă 20.000 de lei pe lună; fără CAS nu ne-am fi permis să-l ținem în viață. Sunt 100% sigur că, la o asigurare privată, ni s-ar fi spus să pregătim prosoapele și lumânările”, povestește cetățeanul respectiv.

Un alt cetățean pune și el sub semnul întrebării ideea ministrului făcând o analogie.

„Deci, practic, îmi iau un câine, îl educ prost sau deloc, acesta începe să muște oameni, iar soluția mea este să mai iau încă câțiva câini ca să‑l țină sub control pe primul, pentru că e rău din cauză că nu are competiție cu alți câini, nu pentru că nu l‑am dresat cum trebuie. Sigur, primul câine o să învețe să se poarte bine de la ceilalți câini; în niciun caz nu vor forma o haită care face ravagii prin oraș”, arată cetățeanul respectiv.

Sunt însă și persoane care văd o eventuală eliminare a monopolului CNAS ar putea genera o anumită eficientizare.

„Pe de altă parte, dacă ar exista 3, 4 sau 5 CNAS-uri, poate măcar una dintre ele n-ar fi condusă de hoți sau incompetenți. Asta, desigur, dacă ar fi deținute sau finanțate tot de stat și/sau de ONG-uri, deci non-profit. Ar fi greu să spui că ar fi vorba de privatizare. Înțeleg argumentul că, poate, unii ar fi mai buni la verificarea concediilor fictive și a altor abuzuri care se întâmplă, și sunt de acord cu asta”, arată persoana respectivă.