Cum se traduce decizia UE de renunțare la „100% electric” din 2035. Producătorii din România: „Este o gură de oxigen pentru industrie”

Vestea venită marți de la Bruxelles, prin care Comisia Europeană a renunțat la măsura prin care producătorii de autoturisme ar fi fost obligați să treacă complet la vehicule electrice până în 2035, în favoarea unui prag de 90%, a generat un val de reacții. Dincolo de titlurile de presă care anunță salvarea motorului termic, Dan Vardie, președintele Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), decriptează pentru „Adevărul” impactul real al acestei măsuri asupra fabricilor din România și avertizează asupra unui posibil paradox al prețurilor.

Pentru liderul APIA, pasul în spate făcut de executivul european nu reprezintă o abandonare a strategiei verzi, ci o recalibrare vitală în fața realității economice. Industria avea nevoie de timp, nu de o schimbare a destinației finale.

„Pentru industrie, da, este o gură de oxigen. Nu schimbă direcția. Electrificarea rămâne obiectivul clar, dar oferă timp suplimentar pentru ajustarea investițiilor, pentru maturizarea cererii și pentru dezvoltarea infrastructurii”, explică Dan Vardie.

Președintele APIA subliniază că miza principală a acestei flexibilizări este stabilitatea economică a marilor producători, care riscau sancțiuni drastice. Prin această măsură se evită „șocurile industriale și riscul de amenzi pentru neconformare”, oferind companiilor răgazul necesar pentru a-și adapta strategiile fără a destabiliza forța de muncă.

Ce înseamnă decizia pentru uzinele din România

România, o țară unde industria auto are o pondere masivă în PIB și este puternic conectată la deciziile grupurilor din Franța și Germania, beneficiază direct de pe urma acestei relaxări legislative.

„Decizia Comisiei Europene este relevantă pentru întregul ecosistem industrial auto, deci implicit și pentru cel din România. O tranziție mai flexibilă reduce presiunea pe lanțurile de producție, pe forța de muncă și pe investițiile realizate în tehnologii convenționale și hibride”, a transmis Dan Vardie.

Producătorii locali primesc astfel șansa unei tranziții graduale în mixul de produse. Ei își vor putea adapta portofoliile pe termen mediu și lung, fără presiunea iminentă a unei interdicții totale, care ar fi putut duce la disponibilizări sau închideri de capacități.

„O flexibilizare calculată la nivel de portofoliu”

Dan Vardie ține să clarifice o posibilă confuzie în rândul publicului larg: permisiunea de a vinde mașini cu combustie după 2035 nu se aplică oricum. Nu este vorba despre o libertate totală, ci despre o matematică strictă a emisiilor.

„Dacă privim strict tehnic, vorbim despre o ajustare a obiectivului pentru 2035: nu mai este impusă o reducere de 100% a emisiilor de CO₂ la nivelul flotei, ci de 90%. Asta înseamnă că producătorii pot avea, în continuare, un procent limitat de vehicule cu motoare termice sau hibride, atâta timp cât flota, per ansamblu, respectă ținta. Nu este o derogare «per model», ci o flexibilitate calculată la nivel de portofoliu”, detaliază specialistul.

Mașina convențională ar putea deveni mai scumpă decât cea electrică

Unul dintre cele mai interesante puncte atinse de analiza președintelui APIA vizează buzunarul clientului final. Deși motoarele termice rămân în piață, există riscul ca prețul lor să crească semnificativ, exact din cauza noilor rigori.

„Este un scenariu posibil, pe anumite segmente. Pe măsură ce motoarele termice devin tot mai sofisticate pentru a respecta standardele de emisii și pentru a permite aceste mecanisme de compensare, costurile de producție pot crește”, avertizează Vardie.

În contrast, tehnologia electrică devine tot mai accesibilă. Astfel, am putea asista la o inversare istorică a polilor de preț.

„Diferențele de preț dintre electric și termic se pot reduce semnificativ sau se pot chiar inversa”, explică el, menționând că piața va fi arbitrul final, în funcție de costul materiilor prime și de lanțurile de aprovizionare.