Vânătoarea ucigașului activistului Charlie Kirk continuă. America, o națiune în derivă, între glonț, ură și libertatea de a vorbi
0Trăgătorul care l-a împușcat în campusul din Utah pe Charlie Kirk, aliatul lui Trump și activist, este încă în libertate. Este în curs o vânătoare de oameni pentru pentru prinderea ucigașului activistului conservator și influentului aliat al lui Trump, Charlie Kirk, care a murit după ce a fost împușcat într-o universitate din Utah.
Două persoane care au fost arestate au fost eliberate între timp - oficialii spun că nu au „nicio legătură actuală” cu împușcăturile.
Nu este clar dacă poliția are vreo pistă în ceea ce privește autorul împușcăturilor, dar autoritățile nu par să creadă că acesta se află încă în campus, scrie reporterul BBC de la Universitatea Utah Valley.
Între timp, Trump spune că este „plin de durere și furie pentru asasinatul atroce”, numindu-l „un moment întunecat pentru America” într-un mesaj video.
Trump este vizibil furios și supărat - pare a fi un moment periculos pentru America, relatează redactorul BBC pentru America de Nord, Sarah Smith.
Oficialii cred că Kirk a fost împușcat de pe un acoperiș. Kirk, care a fondat grupul conservator Turning Point USA la vârsta de 18 ani, era apropiat de președinte și de familia sa.
La orele prânzului, într-un campus liniștit din Utah, un foc de armă a pus capăt vieții lui Charlie Kirk, activist conservator și apropiat influent al președintelui Donald Trump. Avea 31 de ani, doi copii și o carieră construită pe confruntare ideologică în inima mediilor academice progresiste. A murit exact acolo unde își propusese să schimbe mentalități – în agora modernă a Americii tinere, unde politica a devenit un sport cu miză existențială.
Autorul atacului este încă în libertate. Doi suspecți au fost reținuți și eliberați ulterior. Poliția nu exclude nimic, dar nici nu avansează vreo pistă clară. Filmări analizate de jurnaliștii BBC Verify sugerează că asasinul ar fi tras de pe un acoperiș – o execuție rece, calculată.
Președintele Donald Trump, vizibil afectat, a calificat crima drept „un moment întunecat pentru America”. Într-un mesaj transmis din Biroul Oval, a denunțat „asasinatele politice orchestrate de stânga radicală” și a promis că va identifica „fiecare individ sau grup” care a contribuit la „această atrocitate”. Declarațiile sale, mai degrabă inflamatorii decât împăciuitoare, riscă să amplifice starea de tensiune deja acumulată în societatea americană.
Un glonț împotriva libertății de exprimare
Moartea lui Charlie Kirk nu este doar o tragedie personală sau un eveniment politic izolat. Este o lovitură directă asupra unui principiu fundamental al democrației americane: dreptul de a vorbi liber, chiar și atunci când mesajul provoacă, irită sau contrariază.
Guvernatorul republican al statului Utah, Spencer Cox, a spus-o limpede: „Când cineva este ucis pentru ideile sale, temelia Constituției este zdruncinată.” Faptul că această crimă a avut loc într-o universitate – un spațiu menit să încurajeze dialogul între opinii divergente – sporește dramatismul momentului.
Charlie Kirk era un susținător fervent al dreptului la port-armă, un adversar vocal al politicilor progresiste privind identitatea de gen și un strateg esențial în eforturile de mobilizare a tinerilor alegători conservatori. A fost, fără îndoială, un personaj polarizant – dar nu un infractor. A murit făcând exact ceea ce susținea că trebuie să facă o democrație: să argumenteze, nu să tragă.
Un ciclu de ură care se repetă și se adâncește
Asasinarea lui Kirk vine într-un context deja saturat de violență politică. Doar în ultimul an, doi oficiali democrați din Minnesota au fost împușcați mortal în propriile case. Guvernatorul Pennsylvaniei, Josh Shapiro, a supraviețuit unui presupus atac cu intenție de incendiere. Iar Donald Trump însuși a scăpat cu viață din două tentative de asasinat.
Lista e lungă. În 2017, congresmanii republicani au fost atacați în timpul unui meci de baseball. În 2022, un bărbat a pătruns în casa lui Nancy Pelosi și l-a atacat pe soțul acesteia cu un ciocan. Și înainte de toate, în ianuarie 2021, o mulțime de susținători ai lui Trump au invadat Capitoliul, contestând alegerile pierdute.
Se poate spune, fără patetism, că America trăiește într-o stare de urgență democratică permanentă.
Reacții amestecate: între compasiune și isterie
Pe rețelele sociale, reacțiile au oscilat între doliu sincer și cinism toxic. Unii utilizatori progresiști au ironizat moartea lui Kirk. Alții, din zona conservatoare, au acuzat Partidul Democrat și presa de „complicitate morală”. În Congres, o tentativă de moment de reculegere s-a transformat rapid într-o confruntare între aleși. Deputata republicană Anna Paulina Luna a strigat către democrați că „voi ați provocat asta”, în timp ce Alexandria Ocasio-Cortez a cerut insistent reglementarea portului de armă.
E limpede că apelurile la unitate au devenit simple formalități. Nimeni nu pare dispus să cedeze un milimetru în fața celuilalt.
O Americă obosită de propria furie
„Nu pot uni țara prin ce spun eu. Tot ce pot face este să-i rog pe oameni să se întrebe: Este asta tot ce am devenit?”, a spus guvernatorul Cox, cu o luciditate rar întâlnită în declarațiile publice.
Dar apelul său – similar în ton cu cel al lui Robert F. Kennedy în 1968, după asasinarea lui Martin Luther King Jr. – pare să se piardă în vacarmul din ce în ce mai agresiv al vieții publice americane. Rețelele sociale au devenit agora digitală, dar nu mai filtrează extremele – ci le încurajează.
Americanii au mai trecut prin epoci de violență politică – patru președinți au fost asasinați, alții au fost vizați de atacuri. Dar rareori națiunea a părut atât de aproape de un punct de rupere.
Un drum periculos înainte
Destinul politic al lui Charlie Kirk e acum transformat în simbol. Pentru unii, e un martir al libertății de exprimare. Pentru alții, un personaj care și-a atras moartea prin discursul său polarizant. Adevărul e, ca de obicei, mai complex.
Ceea ce rămâne e o întrebare care nu mai ține de doctrină, ci de umanitate: cât de departe mai poate merge o societate în care dezacordul ideologic devine sentință de moarte?