Următoarea criză financiară pare inevitabilă și va veni tot din America. Analiza îngrijorătoare a unui fost director de bursă

O nouă criză financiară globală pare din ce în ce mai probabilă, alimentată de dezechilibre structurale în economia Statelor Unite și de o erodare treptată a încrederii în dolarul american – moneda de rezervă globală. Într-un context geopolitic marcat de polarizare internă și tensiuni internaționale crescânde, aceste vulnerabilități ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea sistemului financiar internațional actual.

Deși semnele unei crize viitoare nu sunt ușor de observat la suprafață, economiștii avertizează că fundamentele pe care se sprijină încrederea în dolar se fragilizează. În centrul acestor îngrijorări se află două evoluții principale: nivelul tot mai ridicat al datoriei publice americane și presiunile asupra dolarului într-o lume tot mai multipolară, scrie, pentru Euractiv, Bruno Colmant, economist și membru al Academiei Regale din Belgia, fost director general al bursei de valori din Bruxelles și profesor la ULB și UCLouvain.

Datoria publică și presiunea asupra dolarului

Potrivit estimărilor actuale, datoria publică a SUA ar putea atinge 140% din PIB în următorii ani, alimentată de deficite bugetare cronice, reduceri masive de taxe și politici de stimulare fiscală. În același timp, încrederea în dolar, ca principală monedă de rezervă la nivel global, este pusă la încercare de dinamica internațională și de schimbările în politica economică americană.

Sistemul financiar global se bazează, în mare parte, pe presupunerea că dolarul va rămâne stabil și susținut de forța economică și instituțională a Statelor Unite. Însă, într-un context de izolaționism crescut și tensiuni geopolitice, această încredere ar putea fi erodată, iar o eventuală pierdere de credibilitate ar avea consecințe globale, inclusiv deprecierea bruscă a monedei americane, inflație accelerată și o posibilă panică pe piețele financiare.

Politica internă și blocajele reformei fiscale

O altă sursă de vulnerabilitate este impasul politic intern. Polarizarea accentuată din Congresul american limitează capacitatea guvernului de a adopta reforme fiscale durabile. Pe fundalul acestei stagnări, retorica politică înclină tot mai mult spre promisiuni de creștere economică bazate pe noi reduceri de taxe – o strategie care riscă să agraveze dezechilibrele fiscale existente.

În paralel, există temeri privind o politizare tot mai accentuată a politicii monetare. Astfel de presiuni ar putea afecta independența Rezervei Federale și, în cele din urmă, stabilitatea dolarului.

De-dolarizarea și răspunsul altor economii

În ultimii ani, mai multe economii emergente au făcut pași concreți către reducerea dependenței de dolar în tranzacțiile internaționale. Aceste eforturi de de-dolarizare, deși încă limitate ca impact, indică o schimbare de perspectivă asupra rolului dolarului în sistemul financiar global.

În eventualitatea unei pierderi de încredere în moneda americană, consecințele ar putea include o creștere a costurilor de finanțare pentru SUA, presiuni inflaționiste globale și o corecție severă a piețelor de capital, în special în economiile emergente.

O arhitectură financiară fragilizată

În plus față de vulnerabilitățile macroeconomice, arhitectura de reglementare a sectorului financiar american a fost slăbită în ultimii ani. Relaxarea regulilor prudențiale și diminuarea supravegherii financiare sporesc riscul unei noi crize sistemice, într-un moment în care sistemul bancar este deja expus la șocuri externe.

Unii analiști atrag atenția că aceste tendințe ar putea fi accentuate. Retorica naționalistă și deciziile de retragere din anumite angajamente internaționale pot contribui la o fragmentare suplimentară a ordinii economice globale postbelice.

Rolul dolarului într-o lume în transformare

Din 1944, dolarul a fost principalul pilon al sistemului monetar internațional, susținut nu doar de economia americană, ci și de prezența sa militară globală. Însă, pe măsură ce Statele Unite se retrag din unele zone de influență și adoptă o politică externă mai puțin angajată, statutul de „refugiu sigur” al dolarului începe să fie pus sub semnul întrebării.

Mai mult, utilizarea sistemului juridic american ca instrument de proiecție a influenței economice – prin aplicarea extraterritorială a legislației – este percepută de unele state ca o formă de hegemonie juridico-financiară, ceea ce alimentează apelurile pentru alternative la sistemul bazat pe dolar.

Europa, un actor marginal în noua ecuație

În acest context, rolul Uniunii Europene rămâne limitat. Lipsa unei politici fiscale comune, îmbătrânirea populației, dependența de tehnologiile externe și absența unei viziuni strategice clare fac ca UE să fie mai degrabă un observator decât un actor cu influență în remodelarea arhitecturii financiare globale, susține economistul Bruno Colmant.