Turcia, cheia strategiei lui Trump în fața ascensiunii Chinei

În contextul noii orientări strategice a administrației Trump, care are drept principal obiectiv contracararea influenței Chinei, Orientul Mijlociu și Europa sunt înlocuite de regiunea Indo-Pacifică, ca centru al politicii externe americane, scrie publicația turcă Sabah. Un semnal clar al acestei schimbări a fost dat printr-o serie de întâlniri diplomatice între oficialii americani și aliații din Indo-Pacific, ce au avut loc imediat după începerea mandatului.

Astfel, secretarul de stat Marco Rubio a avut o întâlnire bilaterală cu omologul indian S. Jaishankar, la doar câteva ore după preluarea funcției, urmată de o convorbire telefonică cu ministrul filipinez al apărării. Rubio a reafirmat angajamentul SUA de a apăra aliații în cazul unei escaladări a tensiunilor cu China în Marea Chinei de Sud. În aceeași zi, el a participat la summit-ul „QUAD” (Australia, Japonia, India și SUA), un forum de securitate regională, unde a subliniat angajamentul de a întări o „regiune Indo-Pacific liberă și deschisă” și de a susține statul de drept în fața expansiunii Chinei.

În această dinamică, Trump a ridicat un nou standard al relațiilor internaționale, promovând o schimbare profundă în politicile de apărare, concentrându-se mai puțin pe conflictele din Orientul Mijlociu și mai mult pe Asia de Est, acolo unde competiția cu China este considerată cheia securității globale. În această schimbare, Trump a ales să-și sprijine politica de apărare pe pragmatismul unor figuri ca Michael DiMino.

Strategia globală: Focus pe China și reducerea implicării în conflictele europene

Pe fondul tensiunilor din Ucraina și al războiului în Orientul Mijlociu, Trump a ales să fie mai vocal în privința priorității strategice a SUA: China. Deși a criticat războiul din Ucraina, considerându-l „ridicol”, Trump a ales un consilier pe securitate națională, pe Elbridge Colby, un expert în politica față de China. Rubio, de asemenea, a subliniat în repetate rânduri că Beijingul reprezintă „cel mai puternic și periculos adversar” al Washingtonului, iar politica americană trebuie să fie concentrată pe contracararea acestei amenințări.

În acest context, strategia americană în următorii ani se axează pe reducerea implicării în conflictele din Europa și Orientul Mijlociu, pentru a putea redirecționa resursele militare și economice spre zona Indo-Pacificului. Aceasta include și o reconfigurare a relațiilor cu Rusia și Turcia, având în vedere importanța lor strategică în conturarea unui nou echilibru de putere global.

Turcia, un partener strategic esențial pentru Trump

Dacă pe frontul european și în Orientul Mijlociu, Trump își vede aliații tradiționali mai degrabă ca actori secundari, în cazul Turciei, abordarea este diferită. Trump a lăudat constant Turcia pentru rolul său dominant în Siria și pentru capacitatea de a contracara influența Israelului în regiune. În viziunea sa, Turcia reprezenta un „pivot” esențial, iar liderul turc, Recep Tayyip Erdoğan, un partener indispensabil în construirea unei noi ordini internaționale.

Astfel, în contextul noii sale strategii globale, Trump a ales să susțină politica de independență a Turciei, considerând-o un actor cheie în menținerea stabilității regionale. De asemenea, Trump a fost un susținător fervent al armatei turce, admirându-i forța și disciplina. Această relație nu a fost doar o chestiune de pragmatism politic, ci și o alegere strategică pe termen lung. Trump știa că fără implicarea activă a Turciei, nu ar putea atinge obiectivele sale globale.

În esență, relația dintre Trump și Turcia a fost marcată de o apreciere reciprocă pentru pragmatismul și abordările independente ale fiecărei părți. Pentru Trump, Turcia a fost mai mult decât un aliat regional: a fost un partener cheie într-o viziune globală care privea dincolo de Orientul Mijlociu și care presupunea un nou rol pentru Europa și Asia în secolul XXI.

În concluzie, strategia globală a lui Trump a fost una ce a urmărit reconfigurarea alianțelor și redistribuirea resurselor pentru a contracara influența Chinei. În acest plan, Turcia a ocupat un loc deosebit, fiind văzută de Trump ca un actor indispensabil în menținerea unui echilibru global, dincolo de conflictele tradiționale din Orientul Mijlociu.