Puterea imprevizibilității. Trump aplică strategia „omului nebun” folosită de Nixon în politica globală
0În ultimul timp, administrația Trump a atras atenția lumii întregi printr-o politică externă care pare ghidată de un amestec de imprevizibilitate și strategii neconvenționale. Ceea ce se remarcă în mod clar este utilizarea unei tactici adesea asociate cu fostul președinte Richard Nixon – politica „omului nebun” în relațiile externe.
Conform acestei teorii, puterea unei națiuni nu provine doar din forța sa militară, ci și din capacitatea de a-și păstra adversarii într-o stare constantă de incertitudine, făcându-i astfel să se întrebe ce ar putea urma, relatează BBC.
Trump și echipa sa au fost, de multe ori, greu de citit. Declarațiile și acțiunile lor nu au fost întotdeauna coerente, iar oficialii din administrația americană au păstrat o marjă largă de manevră în formularea pozițiilor, ceea ce a dus frecvent la contradicții. Dar, într-o lume din ce în ce mai complexă și interconectată, această tactică a imprevizibilității poate să fie o strategie deliberată, care se bazează pe crearea unei atmosfere de nesiguranță la nivel internațional.
Un exemplu recent a fost discursul lui Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, care a sugerat că Ucraina ar trebui să facă concesii semnificative pentru a ajunge la un acord de pace cu Rusia. Afirmațiile sale, care păreau să submineze poziția Ucrainei, au stârnit critici acide din partea atât a republicilor americane, cât și a liderilor europeni. Deși Hegseth a încercat să rectifice rapid ceea ce spusese, clarificând că toate opțiunile sunt încă pe masă pentru Trump, el a lăsat o urmă de incertitudine ce i-a făcut pe aliații SUA să se întrebe despre intențiile reale ale Washingtonului.
Poziție de negociere mai favorabilă
Această incoerență a fost mai mult decât o simplă gafă diplomatică. Este, de fapt, o manifestare a unei strategii deliberat confuze, care ar putea avea scopul de a pune presiune asupra adversarilor și de a spori influența SUA fără a impune măsuri directe. Trump, prin natura sa imprevizibilă, adesea părea că nu vizează atât stabilitatea pe termen lung, cât mai degrabă crearea unui climat de neliniște care să îl plaseze într-o poziție de negociere mai favorabilă.
Un alt exemplu de aplicare a acestei teorii a fost în cazul propunerii de a „golii” Gaza pentru a construi un „Riviera al Orientului Mijlociu”. Ideea inițială a fost una care a stârnit multă confuzie, iar oficialii din administrația Trump au încercat ulterior să o reducă, explicându-le cetățenilor că era vorba doar de o „relocare temporară”. Dar Trump, dovedindu-și natura sa încăpățânată și imprevizibilă, a revenit rapid asupra acestui punct, spunând că relocarea va fi „permanentă”. Acest tip de contradicție nu a făcut decât să adâncească confuzia, iar această abordare a fost interpretată ca un exemplu clasic al tacticii „omului nebun” – un comportament imprevizibil care dăunează oricărui calcul rațional al adversarilor și al aliaților deopotrivă.
Riscurile strategie „omului nebun”
Această strategie de a provoca confuzie și nesiguranță în rândul adversarilor și al partenerilor internaționali se aliniază perfect cu teoria „omului nebun” aplicată în relațiile externe. Potrivit acestei teorii, fiind imprevizibil și dificil de citit poate fi un avantaj major. Ar putea părea că Trump joacă un joc riscant, dar această imprevizibilitate ar putea reprezenta un calcul mai adânc – să fie capabil să-și mențină adversarii într-o stare de incertitudine constantă, forțându-i astfel să adopte poziții mai favorabile pentru SUA.
Pe termen scurt, însă, această abordare presupune riscuri mari. Negocierile cu Rusia, cum ar fi cele legate de Ucraina, sunt delicate și pot fi ușor sabotate de o schimbare bruscă de poziție. De asemenea, în plan internațional, „nebunia” calculată poate duce la izolarea Statelor Unite, chiar și atunci când Trump consideră că este un preț acceptabil pentru a-și consolida poziția globală. Rămâne de văzut în ce măsură această tactică va reuși să-și atingă scopurile, fără a duce la erori strategice grave într-o lume din ce în ce mai interdependentă și instabilă.
Sunt analiști care spun că folosirea politicii „omului nebun” în relațiile externe ale SUA sub Trump nu este doar o întâmplare sau o trăsătură de caracter, ci o alegere conștientă a unui lider care preferă să lase lumea să se întrebe care vor fi următoarele sale mișcări, calculând riscurile și beneficiile într-o manieră imprevizibilă.