Mike Pompeo, o mână de fier în mănuşa de catifea a diplomaţiei

Mike Pompeo, nominalizat marţi la conducerea Departamentului de Stat de către Donald Trump, este un fost militar care a devenit şef al CIA şi unul dintre consilierii cei mai ascultaţi ai preşedintelui american, ale cărui talente diplomatice rămân un mister înaintea discuţiilor istorice cu Coreea de Nord, scrie AFP.

Trump a pus capăt mai multor luni de incertitudini, anunţând pe Twitter înlocuirea lui Rex Tillerson, care a condus gigantul petrolier ExxonMobil înainte să conducă diplomaţia americană, cu actualul director al Agenţiei americane de contraspionaj CIA.

„Gândim la fel (...), au existat atracţii de la început“, a declarat Trump pentru a-şi explica decizia de a-şi schimba echipa diplomatică înaintea unor negocieri istorice cu Coreea de Nord.

Mike Pompeo îi aducea în fiecare dimineaţă preşedintelui dările de seamă compilate de agenţiile de informaţii - sub formă de grafice, cunocută fiind aversiunea acestuia faţă de citirea unor rapoarte lungi.

Considerat un „adept al liniei dure“, el a adoptat de când a fost nominalizat, la sfârşitul lui ianuarie 2017, tonul agresiv şi uneori războinic, atât de pe placul şefului său, promiţând o CIA mai „brutală“, mai ales faţă de Iran şi Coreea de Nord.

Pompeo a mai spus că politica „presiunii maxime“ a lui Donald Trump cu privire la Phenian a dat roade - Kim Jong-un l-a ivitat pe Trump la o întâlnire care ar urma să deschidă discuţii pe tema dezarmării nucleare a peninsulei coreene, suspendându-şi totodată testele de rachete nucleare şi balistice.

El a evitat totodată să-l critice în mod deschis pe preşedinte, care pune cu regularitate la îndoială concluziile agenţiilor de informaţii cu privire la amestecul rus în alegerile prezidenţiale din 2016. El a evocat însă un posibil nou atac al unor hackeri ruşi asupra alegerilor de la jumătate de mandat, în noiembrie.

West Point şi Harvard

Mike Pompeo, în vârstă de 54 de ani, a avut o carieră fulgerătoare, ştiind să profite de oportunităţi care l-au condus până la Donald Trump.

Născut în California, el a absolvit prestigioasa Şcoală Militară West Point în 1986.

După ce a servit timp de cinci ani - dar niciodată în luptă -, el a intrat la Harvard Law School, una dintre marile facultăţi de drept din ţară, prin care a trecut şi Barack Obama.

El a înfiinţat o societate de inginerie în Kansas, după care s-a lansat în politică, în 2010, cu susţinerea fraţilor Koch, miliardari libertarieni care finanţează candidaţi care le apără ideile.

Ales în Camera Reprezentanţilor, Mike Pompeo a dobândit reputaţia că prezintă proiecte de legi favorabile celor doi fraţi.

El intră rapid, după aceea, în alt cenaclu - Comisia pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor, în care aleşi au acces la un număr de informaţii confidenţiale.

Însă cu ajutorul luptei dure purtate de republicani împotriva lui Hillary Clinton în ancheta cu privire la atentatul de la Benghazi, care s-a soldat cu moartea ambasadorului Statelor Unite în Libia, în 2012, a ieşit alesul din umbră la lumină.

„Yes-man“

„Pentru ca CIA să cunoască succesul, ea trebuie să fie agresivă, brutală, implacabilă şi nemiloasă“, a declarat el după ce a fost numit la conducerea celei mai cunoscute agenţii de informaţii din lume.

Cum era de aşteptat, republicanii au aplaudat.

„Nimeni nu înţelege mai bine decât el ameninţările reprezentate de Coreea de Nord şi Iran“, a comentat influentul senator Lindsey Graham, adăugând „nimeni nu are relaţii mai puternice cu preşedintele Trump ca Mike Pompeo. Această relaţie îi va da putere în calitate de secretar de Stat“.

Preşedintele Comisiei Apărării din Senat, John McCain, a salutat nominalizarea unui „partener fiabil“ pentru conducătorii Apărării.

Democraţii au denunţat, din contră, nominalizarea unui om aflat la ordinele lui Trump ca şef al diplomaţiei.

„Ultimul lucru de care avem nevoie este un yes-man la Departamentul de Stat, care vede puterea Americii esenţial prin prisma puterii militare şi a acţiunilor clandestine“, a reacţionat senatorul Chris Murphy.

Reprezentanta Dianne Feinstein şi-a pus întrebări cu privire la „calificările şi competenţele sale în domeniul diplomaţiei“, apreciind că funcţia de secretar de Stat „nu se poate învăţa la locul de muncă“.