Între retorica „marii lovituri” și blocajul din Ormuz. „Amenințările lui Trump și-au pierdut credibilitatea”

Deși liderul de la Casa Albă susține că a fost la o oră distanță de reluarea bombardamentelor, amenințările sale își pierd credibilitatea în fața aliaților arabi, speriați de un război total. În acest timp, Iranul înăsprește controlul asupra Strâmtorii Ormuz, amenințând inclusiv cablurile de internet din regiune.

Tensiunile din Orientul Mijlociu ating noi cote alarmante, într-un joc geopolitic de-a șoarecele și pisica între Washington și Teheran. Președintele american Donald Trump a recurs din nou la o retorică agresivă, avertizând Iranul cu „o mare lovitură” în zilele următoare dacă regimul islamic continuă să refuze concesiunile majore solicitate de SUA pentru semnarea unui acord de pace.

Anunțul vine după ce Trump a dezvăluit că a fost la un pas de a rupe armistițiul fragil instaurat la începutul lunii aprilie. „Eram la o oră distanță de a lua decizia de a ataca astăzi”, a declarat marți liderul american, justificând amânarea prin primirea unei noi propuneri de pace transmise de Teheran prin intermediul Pakistanului. În realitate, dincolo de argumentul diplomatic, analiștii de politică externă văd în această ezitare presiunea uriașă a aliaților regionali – Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite –, profund reticenți în a vedea ostilitățile reluate la ușa lor, scrie The Guardian.

Diplomația ultimatumului: „Două sau trei zile, vineri, sâmbătă, duminică”

Deși Trump susține că liderii de la Teheran „se roagă” pentru un acord, el a trasat un nou calendar extrem de strâns, dictat de temerea că republica islamică ar putea dezvolta o armă nucleară:

„Vorbesc despre două sau trei zile, poate vineri, sâmbătă, duminică, sau cel târziu la începutul săptămânii viitoare. O perioadă limitată de timp, pentru că nu îi putem lăsa să dețină o nouă armă nucleară”, a transmis președintele SUA.

Cu toate acestea, repetiția acestor amenințări fără un deznodământ militar concret începe să erodeze postura de forță a Washingtonului.

„Amenințările lui Trump și-au pierdut credibilitatea”

„Amenințările lui Trump și-au pierdut credibilitatea”, explică Neil Quilliam, expert în cadrul prestigiosului think-tank londonez Chatham House. „Ambele tabere sunt mult prea distanțate în privința a ceea ce sunt dispuse să accepte, dar niciuna nu vrea să revină la un război deschis. Sunt blocate într-un punct mort și niciuna nu știe cum să iasă din această situație.”

Pe teren, războiul economic produce deja efecte devastatoare la nivel global. Iranul continuă să blocheze cea mai mare parte a traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz – o arteră prin care trecea, înainte de conflict, o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaz lichefiat. În replică, SUA mențin o blocadă navală strictă asupra porturilor iraniene.

Teheranul rămâne însă sfidător și cataloghează cererile americane drept „excesive”. De la intrarea în vigoare a încetării focului, pe 8 aprilie, cele două state au avut o singură rundă de negocieri directe – o sesiune maraton de 21 de ore la Islamabad, eșuată din cauza modificării constante a pretențiilor de ambele părți.

Mai mult, Teheranul își consolidează poziția juridică și militară în zonă. Luni, Iranul a anunțat crearea „Autorității Strâmtorii Golfului Persic” pentru a gestiona traficul maritim, în timp ce Corpul Gărzilor Revoluției Islamice (IRGC) amenință să impună autorizații speciale pentru cablurile de fibră optică ce trec pe sub strâmtoare, controlând astfel fluxurile de internet.

Purtătorul de cuvânt al armatei iraniene, Mohammed Akraminia, a avertizat marți că, în cazul unor noi atacuri americane, Iranul va „deschide noi fronturi” și va viza infrastructura civilă și petrolieră din statele vecine din Golf, dar și interesele israeliene, profitând de perioada de armistițiu pentru a-și reface capacitățile de luptă.

Condițiile Teheranului, catalogate drept „gunoi” de Casa Albă

Conform presei de stat de la Teheran, ultima propunere iraniană de pace include:

-încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban,

- retragerea completă a forțelor SUA din proximitatea frontierelor iraniene.

-plata unor reparații financiare pentru distrugerile provocate de atacurile americano-israeliene.

-ridicarea sancțiunilor, deblocarea fondurilor înghețate și oprirea blocadei navale.

Aceste condiții diferă foarte puțin de ofertele anterioare, pe care Donald Trump le-a respins săptămâna trecută, catalogându-le drept „un gunoi”.

Costul uman și spectrul recesiunii globale

Blocajul prelungit din Ormuz a trimis prețurile petrolului în aer, alimentând inflația mondială și punând presiune pe piețele financiare. La Washington, oficialii de la Casa Albă privesc cu îngrijorare spre alegerile legislative de la mijloc de mandat; un electorat american nemulțumit de creșterea costului vieții și de un război îndepărtat ar putea taxa dur Partidul Republican.

Nici situația internă din Iran nu este mai roz, regimul confruntându-se cu o criză economică profundă și cu riscul distrugerii infrastructurii sale energetice. Cu toate acestea, aparatul represiv de la Teheran s-a înăsprit. Organizațiile pentru drepturile omului, precum agenția Hrana, relatează că de la începutul războiului (28 februarie), regimul a executat 26 de deținuți politici și a efectuat peste 4.000 de arestări pentru a reprima disidența internă.

Aceeași sursă documentează cel puțin 3.636 de decese cauzate de război în Iran, dintre care 1.701 în rândul civililor, în urma atacurilor americano-israeliene.

Tragedia umană a fost reflectată marți și în Congresul SUA, unde amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a fost audiat cu privire la atacul devastator din prima zi a războiului asupra unei școli din Minab (sudul Iranului), soldat cu 155 de morți – printre care 73 de băieți, 47 de fete și 26 de profesori. Evitând să își asume direct responsabilitatea, amiralul american a argumentat că investigația este „complexă”, deoarece unitatea școlară se afla în perimetrul unei baze active de rachete de croazieră a IRGC.