Analiză Diplomație pe muchie de cuțit. Marco Rubio temperează optimismul față de acordul de pace: „Trebuie să se întâmple multe” înainte de summitul Trump-Putin-Zelenski

O propunere de pace din partea Kremlinului a ajuns oficial pe masa administrației Trump, însă fereastra de oportunitate diplomatică riscă să fie închisă prematur de o decizie cu miză globală – impunerea unui nou val de sancțiuni economice împotriva Rusiei, scrie Kyiv Post.

Cu doar câteva zile înainte de termenul-limită autoimpus de Washington, echilibrul fragil dintre negociere și presiune economică a devenit brusc elementul central al unui joc internațional de mare risc.

În urma unei vizite la Moscova, emisarul special al Casei Albe, Steve Witkoff, s-a întors cu ceea ce a descris drept o propunere detaliată privind condițiile în care Rusia ar fi dispusă să accepte încheierea ostilităților în Ucraina. Informația a fost confirmată miercuri seara de secretarul de stat Marco Rubio, într-un interviu pentru Fox Business Network.

„Avem acum exemple concrete ale lucrurilor pe care Rusia le-ar cere pentru a pune capăt războiului”, a declarat Rubio, adăugând totodată că procesul este abia la început și că „mai sunt multe de discutat”.

„Întâlnire productivă”, dar fără orizont de timp

Anunțul a fost precedat de o postare a președintelui Trump, care a salutat „o întâlnire foarte productivă” între Witkoff și Vladimir Putin. Cu toate acestea, între optimismul afișat public și realitățile dure ale negocierii rămâne o diferență semnificativă.

Rubio a precizat că nu există deocamdată o dată stabilită pentru un eventual acord de încetare a focului și că, în etapa următoare, propunerile Rusiei vor trebui comparate cu pozițiile Ucrainei și ale aliaților europeni. Obiectivul: reducerea decalajelor și crearea unei platforme comune de discuție.

Cea mai delicată chestiune rămâne, firește, teritoriul.

Prețul păcii: concesii teritoriale dureroase

În centrul propunerii transmise de Kremlin se află recunoașterea controlului asupra teritoriilor ocupate, inclusiv Crimeea. Rubio a fost franc în această privință: „Elementele-cheie ale oricărui acord de pace vor fi teritoriale.” A recunoscut, de asemenea, că aceste cerințe vor fi dificil de acceptat pentru Kiev, care a plătit „un preț uman enorm în acest război”.

Acceptarea unei eventuale pierderi teritoriale, fie ea și parțială, ar putea deveni un test de coeziune pentru societatea ucraineană, dar și pentru solidaritatea internațională în jurul Kievului.

Trump, în rolul „negociatorului final”

Rubio a lăsat să se înțeleagă că, în final, decizia ar putea reveni președintelui Trump, într-un moment simbolic, poate chiar printr-un summit trilateral cu Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. „Un astfel de summit are sens doar dacă pozițiile sunt deja apropiate. Altfel, e doar o fotografie fără conținut”, a avertizat oficialul american.

Deocamdată, nimeni nu riscă să avanseze un calendar precis.

Sancțiuni vs. diplomație: 48 de ore decisive

Între timp, asupra întregului proces planează presiunea unei decizii anunțate: vineri expiră termenul-limită stabilit de Trump pentru impunerea de sancțiuni secundare – măsuri care ar viza țările și companiile ce continuă relațiile comerciale cu Moscova.

Rubio a sugerat că administrația încă analizează această opțiune, în funcție de evoluția discuțiilor diplomatice. „Totul depinde de cum progresează aceste negocieri în următoarele 24 până la 36 de ore”, a spus el.

Amânarea sancțiunilor ar putea fi percepută ca un gest de bunăvoință, dar și ca un test al credibilității americane. Pe de altă parte, aplicarea lor ar putea rupe firavul fir diplomatic abia întins între Moscova și Washington.

Echilibru instabil

Dincolo de gesturi și declarații, dosarul ucrainean rămâne, mai mult ca oricând, o ecuație cu prea multe necunoscute. Între realismul geopolitic al unor posibile concesii și așteptările societăților afectate de război, administrația Trump încearcă să joace un rol de arbitru și mediator – dar și de garant al propriilor linii roșii.

Fiecare oră care trece adaugă presiune. Fiecare declarație riscă să ridice sau să prăbușească speranțe fragile. Iar în mijlocul acestei geometrii variabile, o întrebare devine tot mai insistentă: cine câștigă, de fapt, timp?