Clipești și ratezi. Tactica lui Donald Trump – amenințări dure urmate de retrageri rapide – pare să-și piardă efectul în războiul din Iran
0De la Wall Street până la Casa Albă, investitorii și oficialii urmăresc cu atenție o strategie care începe să dea semne de oboseală: amenințări spectaculoase, urmate de retrageri bruște.
La începutul săptămânii, președintele american a sugerat că ar putea lovi infrastructura energetică civilă a Iranului. Reacția piețelor a fost imediată: prețul petrolului a crescut, contractele futures au scăzut, iar randamentele obligațiunilor au urcat.
Câteva ore mai târziu, mesajul s-a schimbat. Donald Trump a anunțat că amână atacul, invocând progrese în negocieri. Piețele au reacționat la fel de rapid în sens invers: cotația petrolului Brent a coborât sub 100 de dolari pe baril, iar indicele S&P 500 a crescut semnificativ la deschiderea tranzacțiilor din New York.
Pentru moment, această alternanță între escaladare și retragere pare să ofere o iluzie de control. Dar evoluțiile ulterioare sugerează că influența Washingtonului asupra conflictului este în scădere, scrie The Guardian.
La scurt timp după declarațiile optimiste ale liderului american, oficialii iranieni au negat existența unor „discuții productive” și au lansat noi atacuri cu rachete asupra unor ținte din Israel, Irak și alte state aliate ale SUA din Golf.
Reacția piețelor a fost din nou una de volatilitate. Creșterile inițiale au fost șterse, iar investitorii au început să acorde mai puțină credibilitate declarațiilor venite de la Casa Albă.
Nu este pentru prima dată când această strategie produce efecte limitate. În martie, președintele afirma că războiul este „aproape încheiat”, ceea ce a dus temporar la o revenire a piețelor. Tendința descendentă a revenit însă rapid.
În trecut, astfel de tactici au avut rezultate mai bune. În timpul disputelor comerciale, deciziile bruște privind tarifele au fost urmate de ajustări menite să calmeze piețele, fără consecințe economice majore. Contextul actual este însă mult mai complex.
Administrația americană se confruntă cu presiuni interne în creștere
Alegerile de la jumătatea mandatului se apropie, iar sondajele indică o scădere a popularității. În același timp, costul vieții crește: prețul carburanților se apropie de 4 dolari pe galon, iar inflația este estimată să urce la peste 4% în acest an.
Obiectivele Washingtonului sunt, în acest moment, dificil de reconciliat. Pe de o parte, există nevoia de a încheia rapid conflictul și de a retrage trupele. Pe de altă parte, este esențială reluarea fluxurilor de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, controlată în prezent de Iran.
Pentru Teheran, situația este diferită. Deși a suferit pierderi semnificative, conducerea rămâne la putere și pare dispusă să prelungească conflictul. Capacitatea de a afecta aprovizionarea globală cu energie oferă Iranului un instrument puternic de presiune.
În acest context, motivația de a face concesii este redusă. Oficialii iranieni au transmis că orice încheiere a conflictului va depinde de propriile condiții, inclusiv cereri legate de controlul asupra Strâmtorii Hormuz și despăgubiri pentru daunele provocate.
Pentru piețe, concluzia devine tot mai clară: evoluția conflictului nu mai este dictată exclusiv de Washington. Iar incertitudinea se reflectă în indicatorii economici.
La finalul săptămânii, indicele S&P 500 a înregistrat o nouă scădere, iar petrolul Brent a rămas la un nivel ridicat, în jurul valorii de 108 dolari pe baril.
Pentru investitori, dar și pentru aliații Statelor Unite, lecția este una simplă: într-un conflict în care dinamica este dictată de mai mulți actori, strategiile bazate pe declarații contradictorii pot pierde rapid din eficiență.