Ce rol mai joacă SUA în Orientul Mijlociu?

Secretarul de stat american Hillary Clinton a avut, săptămâna aceasta, sarcina dificilă de a vizita Egiptul si Israelul într-un moment în care puterea Statelor Unite de a influenţa politicile ambelor state a scăzut drastic.

Vizitele ar fi trebuit să meargă fără probleme, mizând pe principiul că nimeni nu și-ar dori să supere un secretar de stat american. Anul electoral ar fi trebuit să diminueze orice neplăceri în Israel sau Egipt, locuri unde Hillary Clinton trebuie să ducă mesaje dure cu privire la necesitatea de a crea şi de a respecta principiile democratice.

Realitatea este că ordinea de zi abundă în divergenţe si provocări la adresa Statelor Unite, care nu mai este demult de temut, de admirat sau de respectat. Dovada stă și în manifestațiile din orașul egiptean Alexandria, când protestarii au aruncat cu roşii şi cu pantofi în coloana de maşini a secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton, după ce aceasta a părăsit consulatul american proaspăt redeschis din oraș.

Obstacolele democratizării Egiptului

În Egipt, Clinton s-a confruntat cu multe obstacole, în urma cărora secretarul de stat a tras concluzia că SUA se va lupta cu politica acelei ţări în următorii ani.

Vestea bună este că pentru prima dată în ultimii 40 de ani, Egiptul are politică competitivă. Vestea proastă este aceea că cele mai multe forţe anti-democratice si exclusive din ţară sunt cele aflate în competiţie.

Clinton se va afla prinsă între islamiştii în care nu are încredere şi ale căror valori sunt diferite de ale ei şi generalii Consiliului Suprem al Forţelor Armate (SCAF), pe care îi suspecteză că au răsturnat democraţia în curs de formare din Egipt, dar care sunt necesari în menţinerea tratatului de pace cu Israelul. 

Să meargă pe drumul acesta nu va fi uşor pentru Hillary Clinton. În cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu preşedintele egiptean Mohamed Morsi, reprezentantul SUA urma să critice intensificarea politicii islamiste în cea mai importantă ţară arabă. Însă Clinton a fost plăcut surprinsă de interlocutorul ei. „I s-a părut un om realist, serios și profesionist", a declarat o sursă anonimă a publicației arabe Ahram, despre impresia pe care i-a lăsat-o Morsi lui Clinton.

Clinton și-a dat seama că se află în fața unui preşedinte egiptean, ales democratic ce-i drept, din rândurile grupării islamiste Frăţia Musulmană, ale căror opinii pe teme ca mutilarea genitală a femeilor, drepturile femeilor, pacea cu Israelul si politicile SUA din regiune, se abat de la părerile sale şi ale Statelor Unite. Cu toate acestea, la finalul întâlnirii, secretarul de stat american a declarat că au purtat „o discuție constructivă".

Rezultatele întâlnirii cu generalii din cadrul SCAF sunt mai greu de interpretat, cu atât mai mult cu cât administrația Obana consideră că Armata, nu Fraţia Musulmană, a fost principala responsabilă pentru deturnarea procesului democratic şi este destul de greu să se mai facă schimbări. La întâlnirea cu mareșalul Hussein Tantawi, liderul SCAF, secretarul de stat american a atras atenția asupra acelorași probleme pe care le-a evidențiat la reuniunea cu președintele Morsi. Clinton a cerut rezolvarea divergențelor dintre cele două tabere principale: Armata și președintele Mohamed Morsi, susținut de Frăția Musulmană.

Reacția ulterioară a mareșalului Tantawi, descrisă de Egypt Independent, nu a fost cea dorită de SUA după întâlnirea cu Clinton. Într-un discurs susținut la o ceremonie militară din orașul Ismailia, Tantawi a transmis o avertizarea Frăției: „Egiptul aparține tuturor egiptenilor, nu unui singur grup. Forțele Armate nu vor permite nimănui așa ceva (monopolizarea puterii, n.r.)".

În ciuda reacției vehemente a liderului SCAF, ajutorul militar de 1,5 miliarde de dolari din partea SUA va fi acordat în continuare, ca nu cumva americanii să rămână fără nicio pârghie care să-i permită amestecul în anumite aspecte din Egipt.

Cea mai mare temere a Israelului, alimentată de Iran

Următoarea țară pe lista turului secretarului de stat Hillary Clinton este Israelul, unde se va reflecta lipsa de influență a oficialului american în Egipt.

Accentul vizitei în Israel cade pe probleme interne, precum legea recrutării militare şi politicile electorale din SUA, care vor asigura faptul că administraţia Obama nu va presa relansarea negocierilor israelieno-palestiniene. 

Premierul Benjamin Netanyahu, îngrijorat cu privire si Iran, nu este pregătit pentru a lua decizii importante, deși cea mai mare temere a Israelului este un atentat nuclear din partea Iranului.

Sancţiunile asupra statului condus de președintele Mahmoud Ahmadinejad sunt mai dure ca niciodată, dar se pare că acest fapt nu va descuraja Iranul în a continua campania de a dobândi capacitatea de a produce o armă nucleară.  

Negocierile P5+1 (SUA, Marea Britanie, Franţa, China, Rusia şi Germania) cu Iran nu au adus o soluţie care să oprească gradul de armament aflat în creştere din ţara arabă. Centrifugele iraniene se învârtesc în continuu, iar americanii nu sunt dispuşi să atace Iranul sau să dea undă liberă Israelului să atace.

Nicio grevă militară nu este prevăzută până la sfârşitul anului, şi cel mai probabil, nu înainte de alegerile electorale din SUA. Însă după acest eveniment, nici secretarul de stat Hillary Clinton, nici preşedintele Barack Obama nu îi va mai putea opri pe israelieni să atace.

Odată, vizitele secretarilor de stat  în aceste ţări chiar contau. Acum nu mai contează atât de mult.

Orientul Mijlociu a devenit din ce în ce mai complicat, iar localnicii acţionează fără să se gândească la ce cred sau fac SUA. Nu e deloc plăcut să privim, dar ar fi bine să ne obişnuim.