Bidenconomia, o strategie păguboasă. Rata inflaţiei, la cel mai înalt nivel din 2008: Poate vă place mâncarea lungită

Prima pagină a tabloidului american New York Post înfăţişează o imagine cu un american tolănit pe o canapea cu un bol de floricele în braţe, referire la numărul crescut de şomeri în SUA, favorizat şi de politica economică a preşedintelui american Joe Biden. Ziarul a publicat un articol de opinie semnat de Charles Gasparino care denunţă o strategie păguboasă ale cărei rezultate sunt deja vizibile.

Administraţia Biden insistă asupra faptului că inflaţia este „tranzitorie” - doar că semnalele recente arată că e vorba de o inflaţie ce îşi face simţită prezenţa şi care dă semne că ar putea rămâne pe termen lung, scrie Charles Gasparino în New York Post.

Indexul preţurilor crescuse joi cu 5% faţă de luna mai a anului trecut - ridicând inflaţia la un nivel care nu mai existase din 2008 - o dovadă că se profilează o revenire la situaţia din anii 1970, când preţurile bunurilor de consum crescuseră peste puterea de cumpărare şi populaţia se descurca cu pachetele Hamburger Helper - carne tocată amestecată cu baze de condimente, un soi de mâncare lungită.

De regulă Inflaţia este cauzată de ratele mult prea scăzute ale dobânzilor sau de canalizarea banilor masiv în infrastructură şi în pachete de beneficii sociale - e cazul şi acum, când ambele cauze sunt supradimensionate.

Rezerva Federală menţine de un an rata dobânzilor la 0 din cauza blocajelor pandemiei de COVID-19, or administraţia Biden nu poate cheltui bani într-un ritm suficient de rapid.

Realitatea arată că blocajele sunt pe cale să se încheie în condiţiile în care oricum au fost regionale şi unele state americane s-au deschis de luni întregi. Aşa se explică observaţiile economiştilor - şi anume că Biden şi Jerome Powell, şeful Rezervei Federale a SUA, fac infuzie de bani pentru atenuarea unei probleme care de fapt nu există.

Ei cheltuie atât de mult pe ajutoare de şomaj că americanii nu mai sunt motivaţi să muncească, deşi companiile caută cu disperare angajaţi.

Biden se joacă cu focul atât economic, cât şi politic, remarcă analistul. Ce face el aminteşte de condiţiile economice grele din anii 1970 şi de motivul pentru care Jimmy Carter n-a mai obţinut un al doilea mandat. Atunci preşedintele Rezervei Federale a luat măsura inducerii unei recesiuni ca remediu la o inflaţie masivă - şi procedând astfel n-a făcut decât să-i asigure o victorie lui Ronald Reagan cu a sa revoluţie a pieţei libere.

De ce caută decidenţii să repete păcatele trecutului? Pentru că Biden pleacă urechea la ce spun progresiştii din partid, de pildă Alexandria Ocasio-Cortez, adică aceia care nu cred că inflaţia există şi care sunt pe părere că guvernul trebuie să cheltuie masiv pe toate programele sociale.

Doar că legile economiei nu au suferit mutaţii atât de profunde încât să permită atare măsuri fără impact asupra inflaţiei. Companiile mici avertizau că dacă vor fi obligate să crească salariile pentru a ţine pasul cu cecurile guvernului asta se va reflecta în preţuri mai mari - ceea ce se şi întâmplă. Mai departe, măririle salariale vor fi anulate de costul tot mai mare al bunurilor de larg consum. O spirală care va fi greu de oprit.

Bidenconomia nu este funcţională întrucât se bazează pe dorinţă şi mulţi bani. Economia post-COVID va creşte organic, de aceea se cuvine să ne punem întrebarea: merită asumarea unui risc inflaţionist?

Probabil că cei care răspund afirmativ au o preferinţă pentru plicurile Hamburger Helper.