Planul de pace propus de SUA pentru Ucraina riscă să provoace tensiuni serioase în interiorul NATO — Analiză WSJ
0Eforturile administrației Trump de a pune capăt războiului din Ucraina alimentează noi îngrijorări legate de viitorul NATO. Evenimentele din această săptămână par să întărească scepticismul tot mai răspândit în Europa privind angajamentul american față de alianța care a stat la baza coeziunii occidentale după cel de-Al Doilea Război Mondial.
În timp ce trimisul special al Casei Albe, Steve Witkoff, se află la Moscova pentru o nouă rundă de discuții cu Kremlinul, secretarul de stat Marco Rubio va lipsi de la reuniunea semestrială a miniștrilor de externe ai NATO, fiind reprezentat de adjunctul său. Este prima absență de acest tip a principalului diplomat american din 1999, când Washingtonul era implicat în procesul de pace din Orientul Mijlociu.
Absența lui Rubio capătă greutate suplimentară într-un moment în care negocierile privind Ucraina îi determină pe mulți lideri europeni să se întrebe dacă prioritățile Statelor Unite mai coincid cu cele ale Europei, notează corespondenții The Wall Street Journal.
Scurgerile de informații referitoare la proiectul de plan de pace și la o convorbire telefonică între Witkoff și Yuri Ușakov, consilier de politică externă al Kremlinului, au alimentat percepția că administrația Trump este mai interesată de îmbunătățirea relațiilor și cooperării economice cu Rusia decât de consolidarea securității transatlantice.
Nemulțumiri puternice în capitalele europene
Două elemente ale planului de pace, structurat în 28 de puncte, au generat nemulțumiri puternice în capitalele europene. Pe de o parte, proiectul prezintă Rusia drept o parte câștigătoare, iar Ucraina drept partea învinsă, cerând Kievului să cedeze teritorii strategice încă aflate sub controlul său, să își reducă forțele armate și să accepte absența unor garanții solide de securitate din partea SUA sau a aliaților europeni, în eventualitatea unei noi agresiuni rusești. Pe de altă parte, planul descrie Statele Unite drept mediator între Rusia și NATO, sugerând implicit că Washingtonul se distanțează de rolul său tradițional în cadrul alianței.
Deși condițiile unui eventual acord de pace sunt încă în discuție, iar europenii au obținut unele modificări ale planului, scepticismul a crescut după noi informații privind procesul de elaborare, inclusiv după dezvăluirea unei conversații în care Witkoff i-ar fi oferit lui Ușakov indicații privind ceea ce președintele Putin ar trebui să îi transmită lui Donald Trump.
„Este visul Rusiei“
„Este visul Rusiei. Încă din perioada sovietică obiectivul a fost să creeze un clivaj între SUA și Europa. Cred că Trump ignoră Europa pentru că o consideră neimportantă”, a declarat Ben Hodges, fost general-locotenent al armatei americane.
Un oficial francez afirmase anterior că, fără opoziția europeană, Putin și Trump ar fi ajuns deja la o înțelegere. Potrivit acestuia, Europa se regăsește izolată, în timp ce Washingtonul își reduce implicarea, ceea ce obligă statele europene să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate.
Emily Ferris, expertă în Rusia la Royal United Services Institute din Londra, consideră că europenii și americanii abordează procesul de pace din perspective diferite: Europa privește reînarmarea Rusiei și se teme de un posibil nou conflict, în timp ce Washingtonul urmărește o soluție rapidă — un acord de încetare a focului și o perioadă de stabilizare relativă. Diferențele, spune ea, reflectă proximitatea geografică a Europei față de conflict și preocuparea Statelor Unite pentru China ca amenințare strategică pe termen lung.
Singura strategie viabilă ar fi subminarea alianței din interior
Ed Arnold, fost ofițer în armata britanică, afirmă că președintele Putin știe că Rusia nu poate învinge NATO într-un conflict direct, mai ales în contextul dificultăților întâmpinate în Ucraina. Singura strategie viabilă ar fi subminarea alianței din interior, prin alimentarea diviziunilor politice — un obiectiv urmărit constant de Moscova.
Ultima variantă a planului american riscă să adâncească aceste diviziuni, întrucât ar permite Rusiei să evite consecințe semnificative pentru invazie, facilitând revenirea sa în grupul G8 și cooperarea economică cu Statele Unite, inclusiv în regiunea Arctică.
„Ar produce fracturi majore în parteneriatul transatlantic. Din punct de vedere politic, Rusia s-ar afla în pragul unei victorii”, afirmă Arnold.
Potrivit analistului german Carlo Masala, readucerea Rusiei în circuitul economic global ar complica eforturile politicienilor europeni de a justifica în fața propriilor electorat necesitatea creșterii bugetelor de apărare.
Un NATO divizat ar oferi Kremlinului oportunitatea de a testa hotărârea Alianței, inclusiv în statele baltice, foste teritorii sovietice. Rămâne deschisă întrebarea dacă Polonia și Germania, ambele fără capacități nucleare, ar putea constitui un factor de descurajare suficient.
WP: Încercările SUA de a media soluționarea războiului din Ucraina seamănă din ce în ce mai mult cu o „Ziua Cârtiței” diplomatică
Statele Unite încearcă din nou să impulsioneze negocierile de pace pentru Ucraina, însă procesul pare să reia aceleași etape, potrivit unei analize The Washington Post. O delegație americană se află astăzi, 2 decembrie, la Moscova, pentru discuții cu președintele rus Vladimir Putin asupra unui plan de pace revizuit, despre care Casa Albă afirmă că privește „cu mult optimism”, pe fondul presiunilor crescânde asupra unei Ucraine aflate într-o poziție tot mai vulnerabilă.
Deși emisarilor SUA le revine rolul de a avansa negocierile, Kievul nu a dat încă un acord definitiv asupra propunerii. La finalul săptămânii trecute, reprezentantul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, ginerele acestuia, Jared Kushner, și secretarul de stat Marco Rubio s-au întâlnit în Florida cu secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Rustem Umerov. Ambele părți au declarat ulterior că este nevoie de „mult mai multă muncă”, notează corespondenții The Washington Post.
Pe 1 decembrie, președintele Volodimir Zelenski a efectuat o vizită la Paris pentru a-i informa pe liderii europeni, îngrijorați că discuțiile privind arhitectura de securitate pe termen lung a Ucrainei se desfășoară fără implicarea lor directă, și pentru a obține sprijin politic înaintea unor posibile decizii majore.
Lideri europeni urmăresc să „demonstreze alinierea Europei la poziția Kievului”
Mudjtab Rahman, director pentru Europa în cadrul firmei de consultanță Eurasia Group, a declarat că întâlnirile lui Zelenski cu președintele Emmanuel Macron și cu alți lideri europeni urmăresc să „demonstreze alinierea Europei la poziția Kievului”. Totuși, el subliniază că „un acord rapid de încetare a focului rămâne improbabil”, în ciuda eforturilor conduse de SUA, deoarece atât Rusia, cât și Ucraina „continuă să caute poziții mai avantajoase, inacceptabile însă pentru cealaltă parte”.
Divergențele fundamentale rămân neschimbate. Rusia cere retragerea forțelor ucrainene din întreg Donbasul, inclusiv din orașul Donețk, și garanții că NATO nu se va extinde spre est. Ucraina respinge cedarea teritoriilor pe care Moscova nu le-a reușit să le controleze militar și insistă asupra unor garanții ferme și durabile de securitate.
În acest context, eforturile Washingtonului pentru a media un compromis au căpătat, potrivit The Washington Post, aspectul unui „Groundhog Day diplomatic”: fiecare nou val de negocieri pare să se lovească de refuzul Moscovei de a renunța la cererile sale maximaliste.
Tatiana Stanovaia, cercetător senior la Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin, consideră că o nouă tentativă a lui Witkoff de a-l convinge pe Putin să accepte un acord — și astfel să îi ofere lui Donald Trump o eventuală victorie diplomatică — riscă să întâmpine același rezultat ca precedentele două. Cu toate acestea, ea sugerează că evoluțiile recente de pe front ar putea influența pozițiile părților.
Un oficial american, citat sub protecția anonimatului, a transmis îngrijorări că, în urma discuțiilor de la Moscova, partea rusă ar putea reveni cu o contrapropunere pe care Witkoff „ar prezenta-o ca pe un acord foarte bun”, chiar dacă nu ar fi în avantajul Ucrainei.