Pierderile dezastruoase ale armatei ruse risipesc încrederea ruşilor şi îi frustrează pe susţinătorii războiului: „Am acum o percepţie total diferită asupra guvernului”

Veştile despre pierderile dezastruoase ale armatei ruse în războiul dus în Ucraina şubrezesc încrederea până şi a susţinătorilor invaziei, în timp ce rudele soldaţilor ruşi se simt neajutorate în faţa lipsei de informaţii sau cer socoteală autorităţilor locale pentru că cei dragi au fost lăsaţi de izbelişte pe câmpul de luptă.

Informaţiile despre pierderile dezastruoase ale armatei ruse se înmulţesc, în timp ce rudele soldaţilor consideraţi oficial dispăruţi îşi arată revolta în faţa tăcerii autorităţilor care refuză să recunoască că ei sunt de fapt morţi.

Imagini surprinse de sateliţi şi drone arătnd un număr mare de tancuri, vehicule militare şi camioane distruse sau zăcând în apă, după ce au încercat să treacă un pod de pontoane în regiunea Doneţk, spun o poveste despre neghiobie şi distrugere, doar ultimul episod dintr-un şir de decizii neinspirate ale armatei ruse în cele trei luni de război, relatează The Guardian.

Unele estimări, posibil exagerate, cifrele nefiind confirmate oficial, au calculat pierderi devastatoare - peste 485 de soldaţi (un batalion întreg) ruşi ar fi fost ucişi şi circa 80 de vehicule militare distruse. Însă, pe măsură ce Rusia continuă să ascundă proporţia pierderilor sale, tot mai multe informaţii despre cifre se scurg în spaţiul public din Rusia determinând familiile soldaţilor să-şi piardă încrederea în autorităţi şi demoralizându-i chiar şi pe apărătorii războiului.

„Am o percepţie total diferită despre guvern de când a început războiul”, spune Tatiana Efremenko, 39 de ani, al cărui fiu, un recrut, s-a aflat pe Moskva, nava-amiral scufundată de rachetele ucrainene în urmă cu  lună.

„Ar fi câteva lucruri extrem de dure pe care îmi vine să le spun despre conducerea noastră, dar ar fi bine să nu o fac pentru că m-ar închide pentru cuvintele mele”, a spus femeia ce încă îşi caută fiul.

În regiunile din estul Ucrainei controlate de ruşi, soţiile soldaţilor s-au plâns în faţa camerelor că soţii lor au fost lăsaţi de izbelişte în cursul retragerii trupelor ruse de lângă Harkov.

Incidentul cu trecerea riscantă peste podul de pontoane şi dovezile fotografice cu convoiul distrus i-a făcut până şi cei mai înflăcăraţi pro-ruşi să se îndoiască de înţelepciunea comandanţilor militari.

„Până nu aflăm numele geniului militar care a poziţionat un batalion tactic lângă un râu,  iar acesta nu răspunde public, nu vom avea reforme în armată”, a scris bloggerul Vladlen Tatarzki, un fost soldat care scrie sub pseudonim şi care are peste 300.000 de urmăritori pe Telegram. Acesta s-a arătat până acum destul de favorabil războiului Rusiei în Ucraina.

Rob Lee, un bursier la Foreign Policy Research Institute, care a documentat critici cu privire la război, a notat că un alt blogger popular din Rusia a scris că este „fie stupizenie, fie sabotaj să comiţi o asemenea eroare după trei luni de război”.

Pe de altă parte, Igor Girkin, un comandant al războiului separatiştilor pro-ruşi, care a ajuns marginalizat, iar acum critică regimul, se simte răzbunat:„Am mai spus ce ar trebui făcut în situaţia actuală, când a devenit clar faptul că forţele nostre nu sunt capabile să livreze nici măcar o înfrângere limitată a inamicului în lupta la sol şi când trebuie să ne pregătim pentru un război pe scară largă, tărăgănat şi dificil”.

Criticile au răzbătut până şi la televiziunea de stat. Într-o rară condamnare a politicii Kremlinului la un talk show politic, editorialistul din domeniul apărării Mihail Hodarionok a indicat că guvernul s-ar afla într-o fază de negare privind situaţia războiului şi şansele la victorie în faţa unor forţe ucrainene extrem de motivate, care sunt şi înarmate de Occident.

„Principala deficienţă a poziţiei noastre politico-militare este că, într-un anumit sens, suntem în completă izolare geopolitică şi, oricât am detesta să o admitem, practic avem întreaga lume împotriva noastră”.

Nimeni nu-mi spune nimic”, a spus Efremenko, al cărui fiu a fost dat dispărut după scufundarea Moskva. „Mi-au cerut să semnez un document care spune că accept că fiul meu a murit şi apoi vor să mă despăgubească pentru moartea lui. Au trimis acelaşi document tuturor părinţilor celorlalţi recruţi dispăruţi.”

Efremenko, care face parte dintr-un grup de Telegram cu peste 80 de membri ai familiei celor dispăruţi a dezvăluit că multora li s-a cerut  să nu vorbească cu presa sau să nu facă nimic public. „Încearcă să-mi cumpere tăcerea, dar nu se va întâmpla. Îmi voi căuta fiul până la sfârşit”.

„Le-am promis autorităţilor că nu voi vorbi despre fiul meu, dar deja a trecut o lună şi oamenii uită de Moscova. Oamenii merg mai departe, dar încă avem atâtea întrebări fără răspuns: de ce naiba erau recruţi acolo? De ce luptau? Nimeni nu a putut să-mi explice asta.”

În timp ce forţele ucrainene, ce au lansat un contraatac în regiunea Harkov, au avansat până la graniţa cu Rusia, soldaţii ruşi sunt acuzaţi că îşi abandonează aliaţii din regiunea Donbas.

Un clip filmat în regiunea Lugansk arătă femei în jurul unui oficial local, rugându-l să le ajute să-şi salveze rudele.

„Nu li se permite să intre pe teritoriul Rusiei. Nu au cedat. Au fost spulberaţi. Ei luptă împotriva tancurilor şi tot ce au sunt pistoale”, spune o femeie.

Descrierile sale corespund cu fotografii ale recruţilor mobilizaţi în teritoriile controlate de ruşi din Doneţk şi Lugansk, în care aceştia apar în armuri uşoare şi cu puşti Mosin-Nagant, arme extrem de depăşite pe un câmp de luptă modern, notează The Guardian.