Mister cu privire la scopul tactic al uneia dintre cele mai ciudate arme dezvoltate de către Rusia: o super-torpilă nucleară
0Într-un clip difuzat din greşeală de televiziunea publică din Rusia se pot observa detaliile unuia dintre proiectele armatei ruse: o torpilă cu o rază de acţiune de 10.000 de kilometri. O torpilă cu o asemenea rază de acţiune este o adevărată rachetă intercontinentală subacvatică. Dacă Rusia nu este pe cale să declare război peştilor din adâncul oceanului, care altul poate fi scopul unei asemenea arme?
Moscova susţine că dezvoltă o super-torpilă nucleară ce poate contamina cu deşeuri radioactive obiective şi ţinte economice de pe ţărmul statelor inamice, ce includ, de ce nu, şi zonele de pescuit maritim. Informaţiile despre acest proiect au ieşit la iveală luna trecută când postul naţional de televiziune a transmis accidental o imagine a unui document ce era citit de către un general rus în timpul unei întâlniri cu preşedintele Vladimir Putin.
Torpila Status-6 este concepută să provoace „o contaminare radioactivă pe suprafeţe întinse”, conform traducerii acestui document de către cei de la BBC. Arma ce poate fi lansată de către submarinele marinei ruse, poate „distruge instalaţii de importanţă economică aflate în zona de coastă a statului inamic şi poate cauza o devastare certă a teritoriului statului vizat prin crearea unor zone largi contaminate radioactiv, făcându-le inutilizabile pentru alte activităţi militare, economice sau orice alt tip de activitate pe un termen lung”.
Iar acest lucru nu este tot. Conform aceluiaşi document, aceste torpile vor avea o rază de acţiune de aproximativ 10,000 de km şi vor opera la o adâncime de 1,000 de metri, putând fi lansate de către noile submarine nucleare ale Rusiei, precum Belgorod şi Khabarovsk. În plus, cotidianul Rossiiskaya Gazeta, cotidian deţinut de autorităţile statului, a descris torpila Status-6 drept „un submarin robotic” ce poate atinge o viteză de 100 de noduri şi având un focos din cobalt.
Care poate fi scopul practic al unei asemenea arme?
După cum scrie istoricul Michael Peck, „o torpilă cu o rază de 10,000 de km nu mai este o torpilă, ci o ICBM subacvatică”. Diferenţa vine din faptul că o rachetă intercontinentală autentică poate lovi orice loc de pe suprafaţa planetei pentru că în atmosferă nu are de ocolit niciun obstacol. În schimb, la 1000 de metri adâncime există nenumărate astfel de obstacole, precum munţi şi canioane (un submarin nuclear american a fost aproape să se scufunde după ce a lovit un astfel de munte la o adâncime de doar 200m). Doar posibilitatea ca o torpilă de tipul Status-6 să străbată o distanţă de 10,000 de km fără a lovi vreunul dintre obstacolele subacvatice înseamnă că aceasta este echipată cu un sistem de navigare ultra-sofisticat, mult superior oricăror sisteme deţinute de către SUA.
Apoi, o viteză de 100 de noduri este la fel de impresionantă pentru o torpilă. MK-48, cea mai avansată torpilă aflată în dotarea armatei SUA are o viteză estimată de doar 45 de noduri, însă aceasta este doar o armă tactică, al cărui scop este acela de a scufunda vasele inamice. Status-6 se vrea a fi o armă nucleară strategică, iar la o viteză de 100 de noduri i-ar lua aproximativ 36 de ore să străbată o distanţă de 7,500 km, de la Murmansk la New York. O rachetă intercontinentală lansată din Rusia are nevoie de doar jumătate de oră, şi poate chiar mai puţin dacă este lansată de pe un submarin aflat în apropierea teritoriului Statelor Unite.
Aceste fapte ridică întrebări pertinente cu privire la motivul dezvoltării unei asemenea arme, sau a „informării” publicului cu privire la dezvoltarea ei? După cum afirmă Michael Peck, din articolul publicat în cotidianul rus s-ar putea deduce că Status-6 ar face parte din Perimeter – sistemul automat de comandă sovietic ce ar trebui să lanseze arsenalul nuclear rus în răspuns la un atac american. Implicaţia ar fi acea că rolul acestei arme este unul de descurajare al unui atac nuclear american. „Să fim sinceri însă, dat fiind faptul că americanii ar fi ocupaţi să iasă de sub ruinele radioactive create de rachetele nucleare ale Rusiei, torpilele nucleare ar fi ultima lor grijă”, scrie istoricul militar american.
O altă întrebare legitimă este care anume ar fi ţintele unei astfel de arme? Din descrierea acestei arme reiese că poate lovi şi distruge ţintele economice aflate în zona de coastă a statelor inamice. Dar, interesant, aceasta ar fi capabilă să contamineze radioactiv zone întinse (dat fiind focosul din cobalt ce produce o radioactivitate extremă). Explozia în sine a unei astfel de torpile este suficientă să distrugă un port sau un hub economic, dar o radioactivitate intensă, pe termen lung, ar fi devastatoare şi pentru resursele naturale precum zonele de foraj petrolier şi cele destinate pescuitului maritim.
„Astfel, se pare că mesajul pe care Moscova vrea să-l transmită este clar: Nu vă vom distruge doar oraşele. Vă vom distruge şi peştii din ocean”, concluzionează cu ironie istoricul american.
Te-ar putea interesa:
Un „proiect nebunesc“ al lui Erdogan face valuri pe Bosfor