Analiză Cum poate Ucraina să transforme elitele ruse în arme la negocierile de pace
0Pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, Ucraina primește — discret, dar semnificativ — o nouă oportunitate strategică: aceea de a transforma fisurile din interiorul elitei ruse într-un instrument de negociere.
Conflictul cu Iran scoate la lumină o realitate pe care mulți au evitat-o până acum: influența Rusia în blocul anti-occidental slăbește vizibil. Iar pentru Ucraina, această schimbare poate deveni o pârghie, scriu, în Kyiv Post, anlistul rus Andrei Piontkovski, membru al International PEN Club, care a fost forțat să părăsească Rusia în 2016 și Anton Eremin, fondatorul și liderul unei comunități civice, non-partizane, din Washington DC, axată pe drepturile omului, statul de drept și un viitor democratic pentru Rusia.
Un aliat care se clatină, un sistem care cedează
Pentru Kremlin, Iranul nu este doar un partener conjunctural, ci un pilon al unei rețele informale de regimuri ostile Occidentului. De-a lungul anilor, Teheranul a oferit sprijin militar, a facilitat ocolirea sancțiunilor și a contribuit la imaginea unei rezistențe comune.
Dacă acest pilon se fisurează — sau chiar se prăbușește — consecințele nu se opresc în Orientul Mijlociu. Ele ajung direct la Moscova, unde sistemul lui Vladimir Putin resimte deja presiuni tot mai mari.
Lista partenerilor slăbiți sau destabilizați — de la Siria la Venezuela și acum Iran — devine tot mai greu de ignorat. Iar fiecare eșec extern apasă suplimentar asupra unui sistem intern deja tensionat, susțin autorii.
Fisuri vizibile în discursul oficial
Poate cel mai interesant semnal vine chiar din interiorul elitei ruse. Nu din opoziție — aproape inexistentă — ci din rândul oamenilor loiali sistemului.
Un exemplu elocvent este deputatul Konstantin Zatulin, figură-cheie a gândirii imperiale ruse și voce constantă a ideii de „dominare” în spațiul post-sovietic. Într-un interviu acordat propagandistului Dmitri Simes, acesta a spus, calm și fără echivoc, ceva ce ar fi fost de neconceput în urmă cu doi ani:
Obiectivele declarate ale Kremlinului sunt, în parte, imposibil de atins. Iar ideea dispariției Ucrainei ca stat independent nu mai pare realistă.
Nu este doar o nuanțare. Este o recunoaștere.
Mesaje codate pentru Kiev?
Și mai important este faptul că astfel de declarații nu sunt sancționate. În Rusia de astăzi, tăcerea sistemului echivalează, de multe ori, cu aprobarea tacită.
Zatulin nu este un outsider. Este, mai degrabă, expresia publică a unor gânduri care circulă deja în interiorul elitei. Iar repetarea acestor idei sugerează că mesajul nu este destinat doar publicului intern, ci și Kievului.
Linia pe care o trasează — între „ce se dorește” și „ce este posibil” — arată o teamă reală: costul continuării războiului ar putea deveni mai periculos decât eșecul obiectivelor inițiale.
Ce poate face Ucraina
În acest context, Kievul are două opțiuni. Prima — să ignore aceste semnale și să se concentreze exclusiv pe front. A doua — mai subtilă și potențial mai eficientă — să le exploateze.
De exemplu, parlamentul ucrainean ar putea propune oficial consultări cu reprezentanți ai Dumei de Stat, inclusiv comisia pentru spațiul CSI. Nu pentru a legitima agresiunea, ci pentru a aduce în spațiul public contradicțiile deja existente în interiorul sistemului rus.
Un astfel de dialog ar putea avea loc, simbolic, la Minsk, sub „medierea” lui Alexander Lukashenko — un actor cu propriile frustrări și interese în relația cu Moscova, susțin cei doi analiști.
Războiul continuă, dar politica nu stă pe loc
Desigur, realitatea de bază nu se schimbă: rezultatul războiului va fi decis pe câmpul de luptă și de sprijinul occidental.
Dar, în paralel, se joacă și un alt joc — unul politic și psihologic.
Soarta Iranului va avea ecou la Moscova. Iar faptul că, deja, voci din interiorul sistemului recunosc limitele ambițiilor imperiale este un semnal pe care Ucraina nu își permite să-l ignore.
Pentru că, uneori, slăbiciunea adversarului nu apare pe front, ci în propriile sale declarații.