Răstignire în memoria scriitorilor martiri din Basarabia
0O troiţă din piatră albă, dezvelită şi sfinţită ieri în faţa sediului Uniunii Scriitorilor din Moldova, îi comemorează pe literaţii care au avut de suferit din cauza regimului comunist.
Răstignirea este consacrată oamenilor de litere deportaţi şi exterminaţi de regimul totalitar comunist, celor care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi celor care au luptat pentru valorile naţionale în anii ’80-’90. Iluminată pe timp de noapte, crucea de aproape cinci metri înălţime este confecţionată dintr-un material ce imită marmura albă şi se învecinează cu statuia marelui poet Mihai Eminescu.
„Eminescu reprezintă creaţia, această troiţă reprezintă credinţa şi memoria, iar împreună - dumnezeirea. Astfel, cele două monumente sunt larii şi penaţii Uniunii Scriitorilor, zeităţile benefice care ne vor proteja de săgeţile ce se abat uneori asupra acestei instituţii în care s-a născut mişcarea de renaştere naţională“, a declarat Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Ceremonia nu a avut loc întâmplător în această zi. „Am aşezat acest eveniment între două mari sărbători, Sfintele Paşti şi Paştele Blajinilor, pentru a-i conferi o semnificaţie deosebită, de comemorare a predecesorilor noştri“, a precizat Arcadie Suceveanu.
Eroii noştri din „Arhivele comunismului“
Printre cele circa 40 de nume inscripţionate pe soclu îi regăsim pe Nicolae Costenco, Alexandru Tâmbur şi Mihail Curicheru, destinele tragice ale cărora au fost dezvăluite de istoricii Igor Caşu şi Mihai Taşcă la rubrica „Arhivele comunismului“ din „Adevărul“ Moldova.
„Tatăl meu a avut norocul să trăiască într-o ţară cu numele ei adevărat doar 23 de ani, apoi să plătească această fericire cu viaţa. Norocul meu a ţinut doar o lună şi trei zile. A urmat visul să-l întâlnesc pe tata viu, atâta timp cât n-am ştiut de moartea lui“, a mărturisit fiica scriitorului Mihail Curicheru, Elena Vatamanu-Curicheru, ţinând în mâinile tremurânde o pagină de ziar împăturită cu grijă. Învăţătorul din Străşeni a fost arestat în prima zi de război, sub acuzaţia că ar fi criticat puterea sovietică, şi trimis în gulag, unde a murit de foame, la vârsta de 33 de ani.
Prozatorul Vladimir Beşleagă, care i-a cunoscut pe mulţi dintre cei evocaţi la ceremonia de inaugurare, a îngenucheat în faţa monumentului şi şi-a făcut semnul crucii. I-a pomenit, în special, pe scriitorii din Transnistria, unde-şi are rădăcinile, pentru că au avut primii de suferit din cauza „terorii roşii“. Unul dintre aceştia a fost poetul Nicolae Ţurcanu, care nu s-a evacuat şi a trăit la Tiraspol în perioada 1941-1944. Versurile lui, a remarcat Vladimir Beşeleagă, sunt un crez al tuturor scriitorilor care au ţinut la cultura română: „Salut, dulce Românie,/Frate, soră, mamă, tată,/Noi vă zicem „Bună ziua,/Dar adio – niciodată“.
Să nu uităm de jertfa lor
„Aşa cum scriitorii au fost în primele rânduri în perioada renaşterii naţionale, aşa au nimerit în primele rânduri şi pentru a fi exterminaţi prin represiuni, plecări peste Prut, foamete, deportări, omoruri şi multe alte acţiuni organizate de regimul comunist“, a amintit viceministrul Culturii Igor Şarov. Istoric de profesie, oficialul a menţionat că este important să nu uităm de aceste jerfe şi să facem cât mai multe pentru ca generaţia în creştere să le descopere, din manuale, din documentele extrase din arhivele desecretizate, din memoriile şi interviurile supravieţuitorilor.
„Acest monument ne reaminteşte că în Basarabia s-a murit pentru limba română. Cred că ar trebui să păstrăm acest gând în mintea noastră mereu, tocmai pentru a şti că ofensăm sacrificiul celor pe care-i celebrăm astăzi de fiecare dată când uităm jertfa lor, de fiecare dată când escamotăm adevărul despre limba română sau de fiecare dată când o vorbim mai puţin bine decât s-ar cuveni“, a spus şi ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca.