Pe strada Bulgară din Chişinău s-a aprins flacăra revoluţiei

La mitingul de pe strada Bulgară este foarte puţină lume. Din boxe răsună muzica revoluţionară cubaneză: „Comandante Che Guevara”. Deasupra cortului principal flutură steagul roşu cu chipul lui Che. Toate acestea nu sunt o întâmplare: pe 26 iulie 1953 a început mişcarea revoluţionară cubaneză condusă de Fidel Castro şi Che.

Protestatarii din faţa casei lui Vladimir Plahotniuc se identifică cu revoluţionarii cubanezi care au reuşit să răstoarne regimul dictatorului Batista. Pentru oamenii adunaţi pe lângă corturi, majoritatea adolescenţi, deputatul democrat Vladimir Plahotniuc este întruchiparea dictatorului Batista. „În 1959, Che Guevara a intrat victorios în Havana (capitala Cubei - n.r.) pe un tanc sovietic T-34 oferit cu generozitate de Uniunea Sovietică. Azi e o zi simbolică pentru noi”, zice un protestatar care poartă un maiou cu inscripţia PLH-PNH (un mesaj preluat de la protestatarii ruşi anti-Putin, care purtau tricouri cu inscripţia PTN-PNH, care înseamnă „Putin, du-te dracului!” - n.r.). În discuţia noastră intervine un alt protestatar: „Tancul a fost dăruit de Putin! Putin era şi atunci!”.

Evenimentele cele mai importante de pe strada Bulgară se petrec seara când se lasă răcoarea. Atunci oamenii vin să scandeze lozinci anti-Plahotniuc, anticorupţie şi să ceară anularea măririi tarifelor la gazele naturale şi electricitate. Ziua, însă, la corturi abia de numeri 15 oameni.

„Echipa lui Grişa”

Cortul principal are un cozoroc la intrare ce lasă umbră. Acolo, în umbră, câţiva activişti stau de poveşti. Aici ţi se dă o foaie pe care dacă o semnezi, înseamnă că îţi manifeşti dezacordul faţă de tarifele ridicate. Un băiat a venit tocmai de la Bălţi ca să protesteze. Acesta se declară apolitic, nu face parte din nicio mişcare politică, dar pledează împotriva oligarhiei. Băieţii cei mai înflăcăraţi sunt activiştii din „echipa lui Grişa” (Grigore Petrenco - n.r.).

Băiatul şi-a luat bani de drum şi atât, la cort i se oferă cele necesesare: mâncare şi apă. Se stă prost la capitolul veceu. În primele zile aveau acces la veceul Preturei Centru şi a Liceului Minerva, însă aceste instituţii şi-au închis veceurile pentru nevoile manifestanţilor. Protestatarii, desigur, au recunoscut în acest gest implicarea unor terţe forţe care „se opun protestului paşnic”. O altă neplăcere este lipsa de wi-fi gratuit. „Toţi, ca evreii, şi-au pus parole la wi-fi! Iată aşa trăim. Dar vom rezista până la capăt!”, zice tânărul bălţian. Acesta se laudă că de când a venit Renato Usatîi la putere, la Bălţi a început să se facă ordine, nu ca la Chişinău. „Au început să se contruiască trotuarele şi drumurile din curţile de bloc. Iar ca să vă daţi seama de mâna de fier a lui Usatîi, trebuia să veniţi la primărie în primele zile şi să simţiţi mirosul de valeriană de pe holuri”. Băiatul zice, puţin dezamăgit, că de trei zile de protest nu l-a văzut niciodată pe Plahotniuc trăgând acasă.

„Tarifele care ne strangulează”

Dintr-o maşină iese un bărbat care aduce o sacoşă mare cu colaci, apoi cineva aduce nişte cratiţe. Aflu că o doamnă găteşte acasă pentru protestatari. Cineva îmi spune că sâmbătă, de exemplu, au fost pârjoale cu macaroane. Astăzi, încă nu se cunoaşte meniul. Dar protestatarii aşteaptă răbdători felul principal mâncând, la antreu, câte o îngheţată plombir adusă cu aceeaşi maşină. „Protestul e protest, dar prânzul e conform agendei”, zice un protestatar mâncând îngheţata.

Imediat se apropie o doamnă cu două torbe în mâini. Aceasta vine la cort şi înteabă cine este organizatorul şi ce vor manifestanţii. Băiatul cu inscripţia licenţioasă de pe maiou a sărit primul, demonstrându-şi aerele de lider şi turuieşte în limba română, limba de conversaţie la corturi fiind rusa, o frază învăţată pe de rost. „Noi manifestăm împotriva tarifelor care ne strangulează pe toţi noi, indiferent de limbă, etnie, rasă!”. Femeia insistă: „Dar cine sunteţi voi, din partea cui?”. „Din partea poporului, doamnă! Oare pe dumneavoastră nu vă apasă aceste tarife care au fost aprobate banditeşte, pe timp de noapte, ca să aibă cu ce acoperi acel miliard furat de gaşca lui Plahotniuc?”. Femeia însă nu a vrut să cedeze în faţa unui asemena argument şi le spune protestatarilor că, totuşi, azi e sfânta duminică, iar ceea ce fac ei e păcat, muzica e oribilă şi i-a îndemnat la rugăciune.

Flacăra vie a revoluţiei

Apoi intervine protestatarul care i-a atribuit lui Putin tancul T-34 dăruit poporului frăţesc cubanez. „Dar ce aveţi cu muzica noastră? Dumneavoastră sunteţi o provocatoare. Ea e o provocatoare!”. „Liderul”, însă, încearcă să-l domolească explicându-i că cetăţeanca are dreptul la opinia s-a. „Dar adu-ţi aminte de ziua de ieri, când au venit provocatorii lui Plahotniuc, iar tu, luându-te de vorbă cu ei, la un moment dat aţi început să vă înfrăţiţi şi să vă îmbrăţişaţi. Aţi consumat droguri împreună?”, îi zice „liderul” cu maioul licenţios tânărului înflăcărat. Femeia cu torbele pleacă derutată.

Protestatarii, mulţi dintre ei adolescenţi, zic că în ei va arde până la capăt flacăra vie a revoluţiei.