Papa a recunoscut martiriul pentru credinţă al preotului Vladimir Ghika, nepotul ultimului principe al Moldovei

Călugărul, diplomatul şi scriitorul român, Vladimir Ghika, victimă a închisorilor comuniste, a fost declarat sfânt prin unul dintre primele decrete semnate de Papa Francisc I. Urmează ceremonia de beatificare.

"Papa Francisc a aprobat miercuri seară la Roma decretul privind martiriul slujitorului lui Dumnezeu, mons. Vladimir Ghica, preot diecezan. Prin aprobarea acestui decret papal, martirul Vladimir Ghica urmează să fie proclamat „Fericit” în cadrul unei ceremoniei de beatificare ce va fi anunţată în viitorul apropiat. Jertfa eroică pentru credinţa în Cristos, adusă prin propria viaţă de mons. Vladimir Ghika într-un timp de întuneric şi ostilitate faţă de Dumnezeu, primeşte astfel pecetea Succesorului lui Petru în timpul sfânt al Paştelui din anul de graţie 2013“, potrivit postului de Radio Vatican.

Născut la 25 decembrie 1873, la Constantinopol, unde se afla tatăl său, Ion Ghika, în calitate de ministru plenipotenţiar. Bunicul său, Grigore Alexandru Ghika, a fost ultimul domnitor al Moldovei între 1849-1856 şi s-a numărat printre cei care au pregătit Unirea Principatelor.

Prinţ, diplomat, literat, om de caritate, teolog, a fost licenţiat în filozofie scolastică, Vladimir Ghika a  participat la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913, dedicându-se fără frică şi istov îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În anii primului război mondial s-a antrenat în diverse misiuni diplomatice, s-a ocupat de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoşii din ospiciul din Roma, de răniţii de război.

Este sfinţit preot la Paris în ziua de 7 aprilie 1923. Papa i-a acordat privilegiul de a celebra în cele două rituri: latin şi bizantin, fiind astfel primul preot biritual român din România.

A cutreierat  aproape toate continentele de-a lungul şi de-a latul lor, ajutându-i pe cei sărmani. Proiectee sale  caritabile le-a desfăşurat în Japonia, Congo, Franţa, Australia,  Irlanda, Argentina. S-a manifestat ca  misionar, călugăr şi filantrop la Bucureşti, Dublin, Roma, Paris, Tokyo, Sidney,  Buenos Aires.

În România a deschis primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti. A pus bazele marelui spital şi sanatoriu Sf. Vincenţiu de Paul, fondând astfel cea dintâi instituţie curativă gratuită din ţară.

După războiul doi mondial, odată cu înăsprirea regimului comunist, regele Mihai s-a oferit să-i dea o mână de ajutor pentru a-l scoate din ţară. Vladimir Ghika refuză să se refugieze. „Dacă Dumnezeu mă vrea aici, aici rămân…”, a zis el. 

În 1949, comuniştii desfiinţează ordinele călugăreşti, spitaliceşti şi de învăţământ. Bunurile Congregaţiei Saint Vincent de Paul, unde se stabilise preotul, au fost naţionalizate şi trecute în patrimoniul statului.

Cu toate că i s-a interzis să mai oficieze Liturgii, Monseniorul Ghika continuă să-şi facă datoria creştinească.

A fost arestat de autorităţile comuniste la 18 noiembrie 1952 sub acuzaţia de „înaltă trădare” şi închis la Uranus, o diabolică puşcărie a Securităţii. Chiar de la primele interogatorii este pălmuit şi tratat cu brutalitate, trecut prin şocuri electrice. După proces a fost  întemniţat la Jilava, unde continuă să fie maltratat crunt. La 16 mai 1954 trece la cele veşnice în urma tratamentului bestial la care a fost supus.

A fost „preot, confesor, director spiritual, conferenţiar, om de ştiinţă, diplomat, activitatea lui desfăşurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, şefi de state, politicieni, filozofi, artişti, scriitori, teologi, până la anarhişti, ocultişti, homosexuali şi prostituate.”

A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depăşind graniţele confesionale şi spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.