FOTO VIDEO 23 de ani de la primul Pod de Flori peste Prut: momentul în care românii au putut păşi în Basarabia fără paşaport şi viză

Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, românii au trecut frontiera cu Uniunea Sovietică, în Basarabia, fără paşaport şi viză.

„Prutul lacrimilor noastre să-l acoperim cu flori“ , aceasta a fost denumirea iniţială a acţiunii iniţiate de Asociaţia Culturală „Bucureşti – Chişinău“  şi Frontul Popular din Moldova ce îşi propunea reîntregirea României. 

Primul Pod de Flori a avut loc pe 6 mai 1990. În cadrul acţiunii, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13.00 şi 19.00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză. De-a lungul frontierei de 700 de kilometri de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani-Pererâta, Stânca-Costeşti, Iaşi-Sculeni, Ungheni-Pod Ungheni, Albiţa-Leuşeni, Fălciu-Ţiganca, Oancea-Cahul şi Galaţi-Giurgiuleşti.

La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. În mod simbolic, au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Dupa această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

„Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii de la Vest de Prut au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune“, povesteşte ministrul Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu.

„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei“, a declarat şi Grigore Vieru, într-un interviu.

„La Pod, în satul meu, venise şi un medic din Chişinău cu baieţelul său care să fi avut vreo patru anişori şi căruia tatăl său îi promisese încă la Chişinău că va vedea români. Cei de pe malul drept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererâta mea aduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi. Se vorbea într-o limbă comună - în română. După două-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte - intonau aceleaşi cântece comune. La vârsta când încă nu era atins de minciunile noastre lingvistice, băieţelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatăl său:,,Tată, mi-ai promis să-mi arăţi români. Care-s ei?“, a mai rememorat poetul.

Cel de-a doilea Pod De Flori s-a desfăşurat pe 16 iunie 1991. De această dată, locuitorii din Moldova au putut să treacă fără acte hotarul.

Evenimentul a fost reflecat în filmul „Podul de Flori“ de Thomas Ciulei, apreciat la diverse festivaluri internaţionale.