Ziarul care ar fi vrut să scrie numai adevărul

Incidentul de la „Southern Weekly“, când jurnaliştii au protestat faţă de cenzura comunistă, a suscitat interesul presei internaţionale. Mesajul de Anul Nou, au spus cei de la ziar, a fost schimbat de reprezentanţii serviciului de propagandă ai Partidului Comunist Chinez. Dar de ce discuţiile au intervenit în cazul urării de Anul Nou şi nu mai devreme?

De ce „Southern Weekly“?

Potrivit unui articol apărut pe site-ul China Media Project, ziarul a avut o serie de suişuri şi coborâşuri în ultimele trei decenii. Când publicaţia oficială a Partidului Guangdong, Nanfang Daily, a lansat Southern Weekly în 1984, reforma mass-media abia începuse în China. Southern Weekly ar fi trebuit să fie un experiment, o publicaţie axată pe divertisment care să aducă profit.

Primul redactor-şef al ziarului, Zuo Fang, a avut însă o viziune diferită. Fang şi-a imaginat Southern Weekly ca pe un ziar care, declara el,  nu putea spune mereu adevărul, dar nu ar fi spus nici minciuni. Cât timp el a fost la conducere, publicaţia a avut o politică editorială care se axa pe criticarea celor de la putere.

Nu este aşadar o surpriză faptul că, la începutul anilor 1990, ziarul intra regulat în conflict cu reprezentanţii Departamentului de Propagandă. În momentul în care s-a descoperit că exista un articol referitor la poliţie care conţinea anumite informaţii eronate, propagandiştii au încercat să profite de greşeală şi să închidă publicaţia. Din fericire, liderii Partidului din provincia Guangdong au protejat ziarul şi au reuşit să evite acest lucru.

Când Jiang Yiping a preluat conducerea ziarului în 1994, a lucrat alături de Zuo Fang pentru a defini noua viziune editorială: „Promovarea dreptăţii“.

La mijlocul anilor 1990, ziarul publica regulat articole despre corupţia sistemului. A devenit mai încrezător şi a mizat în special pe jurnalismul de investigaţie.

Qian Jiang, unul dintre cei care au lucrat în echipa Southern Weekly, scrie că ziarul are succes. Are un tiraj de un milion de exemplare, în ciuda presiunilor autorităţilor.

Southern Weekly, scrie el, a fost mereu un junghi în coasta membrilor partidului. În ultimii ani, mulţi dintre cei mai buni reporteri şi editori ai săi au fost forţaţi să plece, în timp ce propagandiştii încercau să plaseze propriii lor oameni la conducerea publicaţiei. Au numit cenzori care să supravegheze strict conţinutul, dar echipa jurnalului a reuşit să supravieţuiască acestor măsuri nedrepte.

În mai 2012, directorul agenţiei de ştiri Xinhua, Tuo Zhen, a fost numit şef al propagandei în provincia Guangdong. Misiunea lui a fost să îngenuncheze Southern Weekly şi Southern Metropolis Daily.  Într-o scrisoare deschisă publicată în toiul crizei, luna trecută, jurnaliştii au dezvăluit că au existat 1.034 de subiecte care nu au fost publicate, fiind ucise din faşă.

De ce ediţia specială de Anul Nou?

Ediţiile speciale, scrie Jiang, apar în presa chineză de la mijlocul anilor 1990. Ziarele consideră că aceste ediţii reprezintă ocazii importante pentru a-şi exprima idealurile şi pentru a se individualiza.

Fiecare ediţie de Anul Nou a Southern Weekly, începând din 1990, a inclus materiale în cadrul cărora reporterii se întorceau în regiunile rurale şi în oraşe pentru a relata schimbările petrecute în zonele respective. Privite în ansamblu, aceste articole alcătuiesc un portret al Chinei din ultimii zece ani.

Ediţiile speciale ale ziarului sunt cunoscute pentru sinceritatea cu care sunt abordate subiectele importante, precum democraţia şi societatea civilă. Aceste inventare ale sfârşitului de an fac din ediţia specială, scrie Jiang, un produs definitoriu pentru Southern Weekly.

Editorii, povesteşte el, au relatat că ediţia specială de la începutul lui 2013 a suferit o mulţime de modificări, autorităţile intervenind mai mult ca oricând. Unul dintre oficialii Departamentului de Propagandă a insistat să redacteze el însuşi urarea de Anul Nou, dictând textul la telefon. Textul final nu conţinea niciunul dintre termenii care se regăseau în mod obişnuit în articole, cuvinte precum: dreptate, adevăr şi cetăţean. Trei fraze din discursurile oficiale ale Secretarului General Xi Jinping au fost introduse forţat în textul urării. Titlul final a fost: Suntem mai aproape ca niciodată de visele noastre, propoziţia fiind preluată dintr-un editorial al People’s Daily, publicaţia oficială a partidului.

Versiunea finală, încheie el, a semănat mai degrabă cu un raport al Partidului Comunist decât cu vocea unui ziar profesionist. Pentru jurnaliştii de la Southern Weekly, asta a fost picătura care a umplut paharul.