Victimele uitate ale celui de-al Doilea Razboi Mondial: „femeile de consolare“ din Coreea de Sud

Există o parte aproape uitată şi foarte dureroasă din istoria Coreei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fotograful sud-coreean Ahn Sehong a trebuit să călătorească în sătucuri uitate de lume din China pentru a documenta poveştile tinerelor care au fost forţate de armata japoneză să se prostitueze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Sehong şi-a început căutarea în 2001 şi a întâlnit 13 femei care au ajuns în China după război. Acum au peste 80-90 de ani. Multe dintre ele nu au copii, altele abia trăiesc de azi pe mâine. Cele mai multe locuiesc în barăci în aceleaşi zone rurale prăfuite şi sărace în care au îndurat şi războiul. A trecut atât de mult timp de când nu şi-au mai văzut locurile natale, încât unele nici măcar nu-şi mai cunosc limba.

„Fiecare dintre aceste femei reprezintă istoria. Ele au îndurat cea mai mare suferinţă creată de război. Cu toţii am uitat de chinurile lor, de ceea ce au îndurat, dar eu vreau să le readuc în memorie. Coreenii trebuie să aibă grijă de ele“, mărturiseşte Ahn pentru „The New York Times“.

Expoziţia de fotografii alb-negru „Femei de consolare“

„Femei de consolare“ - aşa erau ele numite de stăpânii lor japonezi. Acesta este şi numele expoziţiei de fotografie alb-negru a lui Ahn Sehong. 

În ciuda scuzelor oficiale, cei 35 de ani de ocupaţie japoneză încă provoacă furie şi controverse printre coreeni. Sehong este născut în Coreea de Sud, dar locuieşte în Japonia. Expoziţia din Tokyo a fost boicotată de protestatari care susţineau că femeile din imaginile sale sunt prostituate. 

Poveştile femeilor „de consolare“

Ahn Sehong, în vârstă de 42 de ani, a început să lucreze ca fotograf la o publicaţie în 1996 în Seul. Acolo a aflat despre femeile forţate să se prostitueze în Coreea şi în alte state, când ţara se afla sub conducere japoneză. Acest subiect, mărturiseşte el pentru „New York Times“, a fost considerat tabu timp de zeci de ani. 

Sehong a lucrat cu cercetători care l-au ajutat să dea de urma acestor femei. În 2001, a făcut prima călătorie, din cele şapte, în China, dar femeile nu au vrut să discute despre cum au fost forţate să se prostitueze în timpul războiului. „Erau foarte ruşinate de faptul că au fost femei de consolare. Dar cu timpul le-am câştigat încrederea“, spune Sehong.

Femeile i-au povestit fotografului cum au fost atrase în China cu promisiuni de slujbe bine-plătite sau cum au fost forţate să intre „voluntar“ în „serviciul“ armatei japoneze. Ele au descris cum au fost violate chiar înaintea sosirii în China, cum aveau relaţii sexuale cu peste zece bărbaţi pe zi. Unele erau doar nişte copile: Bae Sam-yeop spune că avea doar 13 ani atunci când şi-a pierdut virginitatea cu un ofiţer japonez.

Părăsite în zonele rurale după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, femeile au fost chiar şi mai izolate după Războiul Coreean, atunci când China nu avea niciun fel de relaţie diplomatică cu Coreea de Sud. Guvernul nord-coreean a ajutat puţin, oferindu-le chiar şi cetăţenie, dar acest sprijin a luat sfârşit în anii '80 şi foarte puţine dintre ele au fost mutate în Coreea de Nord, unde condiţiile erau chiar mai rele.

Şi totuşi, viaţa în China era foarte grea. „Nu aveau familie şi pe nimeni să le ajute. Din cauză că fuseseră femei de consolare, le era foarte greu să se căsătorească cu un bărbat bun. Unele dintre ele au ajuns să fie violate şi bătute chiar de soţii lor. Multe nu mai puteau avea copii. Erau foarte sărace şi trăiau, de cele mai multe ori, cu ajutorul vecinilor“, povesteşte Ahn.

Dintre cele nouă femei reprezentate în fotografii, doar trei mai sunt încă în viaţă. Ahn Sehong speră să continue acest proiect pentru a informa lumea şi pentru a obţine ajutor, chiar dacă e conştient că mulţi vor ignora faptele. „Odată slăbită de război şi sărăcie, Coreea de Sud este acum în poziţia în care ar putea să le ajute“, spune el.