Viaţa într-o tabără de refugiaţi din Siria: „Jurnaliştii relatează despre noi, dar nimeni nu ne ajută. Voi ţineţi cu Assad!“

De la distanţă, tabăra din localitatea siriană Atma arată frumos: corturile albe înşirate pe deal sunt străjuite de o parte şi de alta de măslini verzi. De aproape, însă, aşezarea este îngropată în mizerie, au remarcat jurnaliştii BBC.

 „Întreaga lume poate vedea ce se întâmplă aici. Credeţi că cineva ne ajută?“, a strigat o femeie din tabără, supărată că, deşi mulţi jurnalişti străini au fost acolo pentru a filma, reportajele lor nu le vor schimba cu nimic situaţia.

În fiecare zi vin tot mai mulţi refugiaţi în tabăra de la graniţa cu Siria: numai într-o săptămână au ajuns 1.500. În plus, vremea se răceşte tot mai mult, îngreunând situaţia sirienilor care trăiesc în corturi.

„Nu avem toalete, apă sau mâncare”, s-a plâns o altă femeie. „Este situaţia noastră acceptabilă? Sunteţi cu ochii pe noi de doi ani. Voi occidentalii îl sprijiniţi pe Bashar“!

În realitate, guvernele occidentale i-au cerut preşedintelui sirian Bashar al-Assad să demisioneze. Dar nu a existat nicio situaţie asemănătoare cu „momentul Kosovo“, atunci când imaginile cu oamenii suferind de frig şi de foame au declanşat o intervenţie străină.

Chiar şi aşa, situaţia refugiaţilor sirieni este alarmantă: 2,5 milioane de persoane au fost strămutate în interiorul ţării, 400.000 de oameni s-au refugiat în ţările vecine, 11.000 trecând frontiera într-o singură zi. Şi, cel mai probabil, aceste cifre furnizate de ONU sunt departe de realitate.

Până în prezent, mulţi dintre cei care au fugit de războiul civil au dispărut, cel mai probabil, în casele prietenilor şi ale rudelor, în alte părţi ale Siriei, sau peste graniţă. ONU se aşteaptă ca numărul de refugiaţi înregistraţi în afara Siriei să crească la 700.000 până la sfârşitul anului.

Turcia, ţara vecină, a sprijinit cu generozitate mulţi refugiaţi, dar, între timp, se luptă să facă faţă acestei situaţii şi vrea să reducă fluxul celor care vin din Siria.

„Unde putem merge?”
 

Pentru multe familii disperate care au fugit din sat în sat, Atma este ultima oprire înainte de Turcia. Corturile de pe deal au vedere spre gardul frontierei care îi poate elibera din iadul în care trăiesc.

Mulţi s-au confruntat cu încercări teribile, în contextul în care în nordul Siriei au avut loc unele dintre cele mai grave atrocităţi ale războiului.

„Unde să plecăm? Toată Siria este cuprinsă de violenţă. Îi cerem Lui Dumnezeu să-l distrugă pe Bashar. Cerem lumii să ne ajute. Pentru copiii noştri, în aceste condiţii îngrozitoare, trebuie să supravieţuim. Islamul trebuie să supravieţuiască”, le-a mai spus o siriană jurnaliştilor britanici.

Temeri legate de apariţa unor noi organizaţii extremiste

Statele Unite ale Americii sunt îngrijorate de faptul că înarmarea rebelilor sau o eventuală intervenţie militară va fi doar în beneficiul islamiştilor radicali din Siria. La aceste temeri a contribuit şi faptul că, în ultimele săptămâni, rebelii din nord au declarat că luptă pentru a crea un stat islamic.

Sirienii din tabăra Atma, însă, spun că declaraţia a fost o greşeală. „Căutăm să construim un stat civil, unul cu o legislaţie islamică şi cu un sistem democratic. Toate sectele din Siria vor coexista. Nu vrem o formă extremă de practică islamică“, a spus Sheikh Samir Ibrahim, unul dintre liderii religioşi.

Privind, însă, dezastrul din jurul său, Ibrahim a adăugat: „Sperăm că ţările ONU şi alte state puternice, cum ar fi Marea Britanie, se vor grăbi să sprijinine poporul sirian. Cu cât aşteaptă mai mult, cu atât vor apărea mai mulţi radicali sau organizaţii extremiste“.

În timp ce guvernele occidentale dezbat adevărul acestor fapte, din ce în ce mai multe persoane fug din ţară. Nu este o surpriză atunci când într-o săptămână obişnuită peste 1.000 de persoane sunt ucise în Siria.

La câteva zile de la plecarea jurnaliştilor BBC din tabăra Atma, forţele siriene aeriene au lansat rachete spre clădirile folosite de luptătorii rebeli dintr-un sat din apropiere. Rachetele nu şi-au atins ţinta, dar au căzut în apropierea taberei, stârnind panică printre refugiaţi.