Venezuela s-a speriat de Hugo Chavez

După nouă ani de putere absolută, liderul de la Caracas a pierdut primul pariu. Alegătorii i-au dat un avertisment preşedintelui considerat "salvatorul săracilor" Nu există dictatură

După nouă ani de putere absolută, liderul de la Caracas a pierdut primul pariu. Alegătorii i-au dat un avertisment preşedintelui considerat "salvatorul săracilor"

Nu există dictatură care să reziste forţei unui referendum, iar ceea ce s-a întâmplat în Venezuela nu a fost o excepţie. Hugo Chavez i-a întrebat pe venezueleni dacă vor să le fie veşnic şef, iar răspunsul a fost nu. Până nu de mult entuziasmaţi de politica liderului de la Caracas, venezuelenii se simt acum păcăliţi şi din ce în ce mai puţin încrezători în proiectele "măreţe" promovate de invincibilul Chavez.

La fiecare scrutin organizat în ultimii nouă ani, locuitorii cartierelor sărace din Caracas l-au susţinut masiv pe preşedintele venezuelean. Entuziasmul s-a stins însă la referendumul asupra unei reforme controversate a Constituţiei. "Am votat întotdeauna pentru Chavez, pentru că a făcut multe pentru săraci. Dar socialism? Nu, mulţumesc.

Ceea ce este al meu este al meu", afirmă Alejandro Sanchez, în vârstă de 27 de ani, vânzător ambulant într-o suburbie mizeră a Caracasului. Aceeaşi atmosferă de îndoială faţă de preşedintele Venezuelei s-a instalat şi în cartierele din oraşul Pedrera, unul dintre bastioanele "chavismului", în care s-au pompat la greu petrodolari. "În urmă cu patru ani, era imposibil să pui piciorul aici cu opinii critice la adresa lui Chavez", explică Jesus Torrealba, jurnalist şi fost lider al opoziţiei venezuelene.

Realizator al unei emisiuni transmise de cunoscutul post de radio din Caracas, Torrealba a ajuns acum fără probleme în mijlocul locuitorilor din suburbii. "E un spectacol dezolant. Oamenii trăiesc în case care se aseamănă cu acelea din lemn pentru păpuşi", povesteşte ziaristul, citat de Courrier International.

Lucio Colmenares lucrează la repararea drumurilor din zonă, dar profită de prezenţa cunoscutului ziarist şi îşi face auzite nemulţumirile. "Guvernul se preocupă numai de politică, nu se arată deloc interesat de realitate", afirmă el. Iar Lucio nu este sing urul care protestează faţă de politica lui Chavez.

Casele din cartierele oraşului Pedrera sunt din ce în ce mai sărăcăcioase, iar oamenii se plâng fără încetare. Dacă în decembrie anul trecut, când Chavez a candidat pentru un nou mandat, ei credeau că preşedintele nu este la curent cu situaţia din suburbie, acum s-au înmulţit vocile care spun: "Chavez ne-a trădat''.

Socialismul bolivarian este unul de consum

Ca şi alte puteri petroliere, Venezuela a cunoscut în decursul secolului XX o situaţie paradoxală: prezenţa la putere a unor lideri bogaţi, dar complet rupţi de populaţia săracă. În cei nouă ani de revoluţie bolivariană, ceva s-a schimbat: săracii, care odinioară nu participau la viaţa politică, au devenit actori de prim rang. Atitudinea lor a devenit mândră şi sfidătoare, nu supusă ca altădată.

"Chavez a politizat mizeria, iar aceasta este o noutate în Venezuela", susţine Alberto Barrera Tyszka, biograful neoficial al preşedintelui. "Rafturile magazinelor sunt pline cu somon, caviar, vin, whisky, dar, în mod paradoxal, lipsesc ouăle, uleiul, zahărul sau orezul", afirmă cercetătorul Luis Pedro Espana. Ceea ce arată că banii din petrol nu sunt folosiţi doar pentru susţinerea programelor sociale din cartierele populare. Chiar dacă nimeni nu-l acuză pe Chavez că este corupt, în sânul guvernului de la Caracas, corupţia este din plin prezentă.

Liderul nu se dă bătut

Reales până în 2013 la conducerea acestei ţări bogate în petrol din America Latină, Chavez (foto), fost ofiţer pucist în vârstă de 53 de ani, nu pare afectat de rezultatul referendumului. Mai mult, el a anunţat că obiectivele sale de instaurare a statului socialist rămân în picioare, în ciuda înfrângerii suferite duminică.

Chavez a calificat drept "victorie de rahat" triumful revendicat de opoziţie şi a declarat că aceasta va fi supusă şi "altă dată" verdictului electoral. "A fost o victorie de rahat, iar din partea noastră, o înfrângere curajoasă", a spus Chavez cu ocazia unei conferinţe de presă desfăşurate la înaltul comandament militar, convocată de şefii armatei, ai marinei, aviaţiei şi jandarmeriei.

Un avertisment pentru aliaţii antiamericani din regiune

Înfrângerea istorică suferită de Hugo Chavez este un avertisment pentru aliaţii săi antiamericani din Bolivia şi Ecuador să nu încerce tactici asemănătoare pentru a face reforme de stânga, comenteză Reuters. Alegătorii din Venezuela i-au spus "nu'' lui Chavez în contextul în care preşedintele bolivian Evo Morales se confruntă cu o opoziţie vehementă faţă de planurile sale de reformă, iar preşedintele ecuadorian Rafael Correa pregăteşte şi el un pachet de reforme.

Deşi reformele lui Chavez erau cele mai radicale, cei trei lideri intenţionează să se folosească de modificări ale Constituţiei pentru a-şi extinde prerogativele şi a introduce măsuri destinate direcţionării resurselor statului către populaţie.

Morales, fost cultivator de coca şi primul preşedintele bolivian indigen, vrea reforme care să dea mai multă autonomie majorităţii sărace şi indigene, dar adversarii săi conservatori se opun cu înverşunare. Şase din cele nouă provincii boliviene sunt în grevă generală şi trei persoane au murit în confruntări.

Correa, care are şi el relaţii apropiate cu Chavez, doreşte reforme constituţionale similare, inclusiv exproprieri şi anularea autonomiei băncii centrale. Până acum, el nu a întâmpinat opoziţie, în parte şi datorită populariţii sale foarte m ari, care ar fi însă ameninţată de o criză economică.

Industria petrolului, armă politică

Venezuela are unele dintre cele mai mari rezerve de petrol confirmate şi, având în vedere preţul ridicat al petrolului în ultima vreme, înseamnă sume enorme la dispoziţia guvernului de la Caracas. Preşedintele Chavez afirmă adesea că banii din petrol sunt folosiţi la finanţarea revoluţiei socialiste, pe care o conduce. Alţii spun însă că industria petrolului este prost administrată şi stoarsă de resurse pentru scopurile politice ale liderului venezuelean, comentează BBC.

La Jose, patru ore de mers cu maşina de capitala Caracas, se întinde un uriaş complex de instalaţii petroliere. E o pădure de turnuri de oţel, rezervoare de stocare şi ţevi, iar puţin mai încolo se văd marea şi petrolierele care aşteaptă să încarce ţiţeiul semiprocesat, pentru a fi dus la rafinării în străinătate. Caseta promoţională a companiei petroliere de stat PDVSA vorbeşte de un nou avânt în Venezuela şi de o nouă misiune a companiei - finanţarea revoluţiei socialiste a preşedintelui Chavez.

Cu numai cinci ani în urmă, industria petrolieră din Venezuela era aproape la pământ. Într-o încercare de a doborî Guvernul Chavez, mii de lucrători din industria petrolieră au intrat atunci în grevă. Economia ţării şi compania au plătit un preţ greu.

Preşedintele a rămas la putere, iar greviştii au fost concediaţi. Anul trecut, nivelul producţiei a fost sub aşteptări, dar cheltuielile PDVSA pentru proiecte sociale aproape s-au dublat. O serie de analişti susţin că industria este lipsită de investiţiile de care ar avea mare nevoie.

Susţinătorii lui Chavez resping însă aceste critici şi spun că toate problemele din industria petrolului se datorează doar celor care au plecat.

Generalul Raul Badues, prietenul devenit rival

Opoziţia venezueleană este în continuare fărâmiţată şi incapabilă să treacă peste certurile şi ambiţiile numeroşilor politicieni care îşi asumă conducerea. De mai bine de câteva luni, adevăratul rol de opoziţie este deţinut nu de formaţiunile politice de la Caracas, ci de studenţii venezueleni, care au contestat de fiecare dată în stradă proiectele preşedintelui. Astfel, postul de lider al opoziţiei din Venezuela este vacant.

A început să-l revendice generalul Raul Baduel, fostul ministru al apărării, care, după referendumul de duminică, a lansat un apel "către naţiune": "Trebuie să construim împreună adevărata democraţie. Acest vot este cea mai bună ocazie pentru a ne trezi", a afirmat Baduel care, în urmă cu numai patru luni, era unul dintre cei mai mari susţinători ai regimului Chavez.

Şi unul dintre cei mai vechi prieteni ai preşedintelui venezuelean. Raul şi Hugo s-au cunoscut în urmă cu 30 de ani, la Academia Militară din Caracas, iar drumurile lor s-au tot intersectat de atunci: cei doi s-au aflat printre fondatorii Mişcării bolivariene Revoluţionare, o grupare clandestină formată de foşti ofiţeri.

Pe bazele acestei organizaţii a creat Chavez Mişcarea pentru a V-a Republică, iar aceasta l-a ajutat să câştige alegerile din 1998. Patru ani ani mai târziu, Baduel a fost unul dintre "salvatorii" lui Chavez, atunci când acesta a fost îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat. Ruptura între cei doi s-a produs când Raul a comparat proiectul de reformă constituţională al lui Chavez cu o "lovitură de stat'' şi a criticat "'socialismul secolului XXI'' al preşedintelui venezuelean.