Un arbore, motiv de conflict armat

Frontiera israeliano-libaneză a fost în ultimele zile teatrul unor confruntări dure între militarii celor două ţări. Incidentele, cele mai grave de la războiul din iulie 2006, s-au soldat cu moartea a patru persoane, doi militari libanezi, un ziarist de aceeaşi naţionalitate şi un ofiţer israelian.

Totul a pornit marţi, după ce soldaţii israelieni au încercat să smulgă un arbore aflat lângă frontieră, pe motiv că le bloca vederea. Libanezii au luat foc, susţinând că arborele se afla pe teritoriul ţării lor, iar israelienii au ignorat „avertismentele Finul (forţele Naţiunilor Unite din Liban)", fiind nevoie de intervenţia armatei libaneze, care a tras câteva rachete spre „invadatori".

La rândul lor, israelienii susţin că au ripostat din cauza unei „ambuscade" puse la cale de trăgătorii libanezi. „Armata libaneză a deschis focul asupra forţelor noastre, care desfăşurau o activitate de întreţinere de-a lungul frontierei, sub coordonarea Finul", a precizat Tel Avivul.

Riposta a constat în patru obuze căzute nu numai pe poziţia militarilor libanezi, ci şi asupra unui sat aflat la 30 de km est de oraşul Tyr, semănând panică printre săteni.

Până la urmă, Israelul a avut câştig de cauză. Ieri dimineaţă militarii au smuls din rădăcini arborele care a fost pe cale să reaprindă scânteia războiului şi l-au aruncat pe partea israeliană a frontierei, pentru a risipi orice dubii teritoriale. Au folosit pentru operaţiune o macara şi au dezrădăcinat încă doi arbori aflaţi în locuri nepotrivite.

Totul s-a petrecut sub supravegherea unor importante întăriri militare aduse în sector. Pe locul văduvit de vegetaţie, armata israeliană va amplasa camere de supraveghere.

Finul a dat dreptate Israelului

Forţele ONU, implicate fără voie în incident, au stabilit că „arborii tăiaţi de armata israeliană se aflau la sud de Linia albastră, pe partea isareliană". Linia albastră este frontiera dintre cele două ţări, trasată de Naţiunile Unite în urma retragerii armatei israeliene din sudul Libanului, în mai 2000, după 22 de ani de ocupaţie.