Turcia, lovită de exodul creierelor. Erdogan: Îi pierdem în „profitul Occidentului“

Acum cinci ani Dilara a decis să părăsească Turcia şi să se mute în Dubai. Această decizie a fost criticată imediat de prieteni, în condiţiile în care ţara sa natală înregistra un ritm de creştere vertiginos, avea o scenă culturală vibrantă şi întreţinea relaţii cordiale cu Occidentul. Situaţia s-a schimbat mult între timp, iar tot mai mulţi turci înalt calificaţi, în principal tineri, aleg să plece de acasă şi să activeze în alte ţări.

„Majoritatea (prietenilor, n. red.) îmi trimit CV-ul, pentru că nu mai vor să stea în Turcia, mai ales după referendum“, spune Dilara la telefon pentru AFP.

La 16 aprilie, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi-a sporit puterile printr-un referendum convocat după tentativa de puci din vara anului trecut. Acest referendum îi permite lui Erdogan să se menţină la putere tocmai până în 2029, o perspectivă sumbră pentru mulţi turci. În acest context, unii, mai ales cei înalt calificaţi, preferă să emigreze, ceea ce pune „o adevărată problemă ţării“, potrivit sociologului Ulas Sunata.

Plecarea acestor tineri care activează în diverse sectoare ridică probleme de ordin economic, dar şi socio-cultural, căci ei sunt purtătorii „unor valori universale, precum drepturile omului, iar (emigrarea, n. red) înseamnă o slăbire a acestor valori“, subliniază Ulas Sunata.

De ce emigrează turcii

AFP a stat de vorbă cu zeci de turci care visează să plece sau care au ajuns deja departe de casă. Ei indică drept cauze ale plecării lipsa perspectivelor de angajare în propria ţară, atingerile aduse libertăţilor individuale şi creşterea conservatorismului.

Turcia înregistrează o creştere puternică, fiind de 5,1% în al doilea trimestru din 2017. Acum Ankara pune accent pe construirea unei economii solide fondate pe inovare şi investiţii. Cu toate acestea, rata şomajului rămâne ridicată (10,2% în iunie 2017), mai ales în rândul tinerilor (20,6% pentru 15-24 de ani), iar criticile sunt legate în principal de viitorul incert al al acestora din urmă. Apărându-se în faţa criticilor, Erdogan a afirmat la sfârşitul lui iulie că fenomenul de „migrare a creierelor“ afectează toate ţările musulmane. „Ne pierdem studenţii cei mai inteligenţi în profitul Occidentului“, a adăugat el.

Specializată în marketing digital, Dilara s-a gândit iniţial că o experienţă în străinătate ar ajuta-o la CV.

„Am vrut de mai multe ori să mă întorc, dar, de fiecare dată, evenimentele din Turcia mă descurajau“, povesteşte ea, referindu-se la reprimarea brutală a manifestaţiilor antiguvernamentale din 2013 şi atentatele care au lovit Turcia în ultimii doi ani.

În afară de atentate şi manifestaţii înăbuşite cu forţa, Turcia s-a confruntat cu o vastă epurare şi vânătoare de simpatizanţi ai clericului Fethullah Gulen, un fost prieten al lui Erdogan acuzat de orchestrarea puciului eşuat în iulie 2016. Peste 50.000 de persoane au fost arestate şi peste 140.000 concediate sau suspendate din funcţie la ordinul preşedintelui islamo-conservator turc.

Un profesor de engleză de 33 de ani a început acum câteva luni demersurile pentru a părăsi ţara împreună cu soţia şi fiul său, considerând că „merită o viaţă mai bună“. „De ce să sufăr dacă există opţiuni mai bune în altă parte? Ce să fac într-o ţară lipistă de justiţie?“, se întreabă el.

Un regizor de 26 de ani spune la rândul său că vrea să se stabilească la Paris. „Nu mai e loc pentru filme independente în Turcia“, afirmă el, denunţând „ultrapolitizarea“ de la Ministerul Culturii. Potrivit tânărului regizor, colegii săi pro-Erdogan sunt privilegiaţi şi au parte de subvenţii.

Îngrijorarea este omniprezentă şi în mediul universitar, puternic afectat de epurări. Peste 5.500 de profesori universitari au fost concediaţi prin decret, conform cotidianului „Hürriyet“.

„Exprimarea celei mai mici opinii înseamnă asumarea unui risc“ pentru orice angajat universitar, deplânge la telefon un turc de 28 de ani instalat la Montréal, unde a decis să rămână după doctorat. „Ar trebui să ai mult curaj astăzi să începi o carieră universitară în Turcia“, apreciază el.

Merve, o doctorandă în comunicare, se pregăteşte să se alăture partenerului său, care predă la Budapesta. Este „prea dificil“ astăzi să ai o carieră academică în Turcia, spun ei. „Toată lumea face lucruri gândindu-se la viitor. Am ales să plec“, explică ea.

Senzaţia de fugă

Persoanele intervievate recunosc că au parte de tot mai multe conversaţii pe tema plecării din ţară.

Tinerii înalt califaţi au „mai multe şanse de a fi acceptaţi în ţara în care emigrează“, este de părere sociologul contactat de AFP.

Procedura este de durată şi dificilă, notează AFP.

Un profesor care a predat la una dintre cele mai prestigioase universităţi din Turcia a aşteptat tocmai patru ani pentru a emigra în Franţa.

„Sper să nu mă mai întorc în Turcia“, spune el, după atâţia ani de aşteptare.

Pe de altă parte, un inginer din Ankara se declară resemnat în privinţa plecării din ţară şi nu mai vrea să se alăture prietenilor săi din străinătate. „Îmi iubesc ţara şi nu vreau să o las conservatorilor. Am senzaţia că aş fugi“.