Storşi de bani şi lăsaţi să moară singuri. Povestea satului de odihnă australian în care vârstnicii spun că se simt ca într-o închisoare

Aveo, o companie din Australia ce deţine aproximativ 90 de centre de azil, unde locuiesc peste 13.000 de vârstnici, a fost acuzată de către locuitorii săi că operează de fapt o mare înşelătorie. În urma unei investigaţii a unei publicaţii australiene s-a descoperit cum Aveo îi stoarce de bani pe bătrâni punând taxe pe orice serviciu minor. Cei care vor să renunţe şi să se mute în altă parte trebuie să plătească o taxă de ieşire exorbitantă.

În unele cazuri, pentru a-i pedepsi pe bătrânii care au avut curajul să se revolte sau doar pentru a-i forţa să se mute şi să iasă din program, Aveo îi trimite la controale psihologice realizate în propriile secţii, de unde vârstnicii ies diagnosticaţi cu demenţă. Aşa a păţit şi Gwyneth Jones, care a dovedit ulterior că este sănătoasă şi că totul a fost doar un plan pentru a fi evacuată.

Investigaţia realizată de către cei de la Four Corners a scos la iveală mai multe documente interne de la Aveo, conform cărora a existat un plan, cu diferite strategii de a o evacua pe Jones. Potrivit jurnaliştilor, cei mai mulţi bătrâni care au ales să se mute în complex n-au stiut exact ce semnează decât când a fost prea târziu, multe dintre serviciile promise, precum cele de siguranţă sau asistenţă rămânând numai în broşuri.

Intră cine vrea...

Modelul de business al satului dedicat celor mai vulnerabili dintre oameni se bazează pe trei „motoare” principale: taxele de ieşire din program (şi de a se muta în altă parte), taxele de întreţinere care rămân active chiar şi după ce persoana moare sau pleacă în altă parte, şi taxele de serviciu care cuprind mâncarea, administrarea pastilelor, taxele de îngrijire ş.a.

Potrivit mai multor avocaţi australieni, Aveo este unul dintre cei mai agresivi operatori din ţară, compleşind rezidenţii cu numeroase taxe care pot goli economiile bătrânilor strânse pe parcursul vieţii în doar câţiva ani. Conform investigaţiei, taxa de ieşire, care este şi unul din principalele moduri în care Aveo obţine profit, este de 40% din costul pe care bătrânii îl plătesc să se mute în sat. De regulă, pentru a se muta, vârstnicii au de plătit 600.000 de dolari. Dacă se răzgândesc şi vor să plece, trebuie apoi să scoată din buzunar 240.000 de dolari. Atfel, cu cât există mai mulţi rezidenţi care se decid că nu mai vor să stea din varii motive, cu atât compania adună mai mulţi bani.

                      Seng Huang Lee - preşedintele AVEO  FOTO The Sunday Morning Herald

Firma australiană a refuzat să le răspundă jurnaliştilor, însă în urma unui comunicat de presă pe care l-au publicat ca răspuns la investigaţie, aceştia neagă toate acuzaţiile şi spun că în urma unui sondaj intern de satisfacţie, 89% dintre bătrâni spun că se simt în siguranţă şi mulţumiţi. Totodată, au mai argumentat că taxele de ieşire sunt mai favorabile „faţă de aproape orice alt operator de pe piaţă” şi a negat că încearcă să-i „frământe” pe rezidenţi pentru a-i convinge să iasă din program.

Scapă cine poate

În tabloul crunt al realităţii cu care se confruntă bătrânii intră şi faptul că odată ce au intrat în program, mulţi dintre ei nu mai pot ieşi. Pe de o parte, aceştia rămân fără bani din cauza tuturor serviciilor şi ajung să nu-şi mai permită taxa de ieşire (iar în caz că au bani să o plătească rămân fără bani pentru a se muta în altă parte), iar pe de altă parte, mulţi dintre ei nu mai au la cine să apeleze pentru ajutor sau informaţii. De asemenea, Aveo are şi alte strategii de a stoarce bani de la pensionari, Gwyneth Jones precizând că pentru a ieşi din program, compania i-a cerut pe lângă taxa de ieşire şi o taxă de renovare a locuinţei pe care a primit-o, deşi „casa mea n-ar avea nevoie de aşa ceva” citează The Sydney Morning Herald.

În ce privesc celelalte plăţi, „mi se cere zece dolari pentru un plasture şi cinci dolari pentru o ciocolată caldă. Dacă-i ceri unui angajat să vină să-ţi schimbe un bec, te costă zece dolari. Dacă acesta stă la tine mai mult de 15 minute, plata urcă la 20 de dolari” a adăugat Gwyneth Jones. Printre alte plăţi, bătrâna mai spune că e taxată dacă cheamă pe cineva să ridice ceva de pe jos, ea având probleme cu spatele, ori dacă roagă pe cineva din personal să-i descuie uşa de la intrare în caz că-şi uită cheile în interiorul casei.

La o semnătură de nepăsare

Investigaţia a mai subliniat că o altă minciună a companiei este grija pentru sănătate pe care Aveo o promite, oferindu-le tuturor pensionarilor pandantive cu butoane de urgenţă, la care, teoretic, angajaţii ar trebui să răspundă cu promptitudine şi atenţie. The Sunday Morning Herald scrie că Jan Reilly, un bătrân de 73 de ani, spune că dacă vrei să primeşti atenţie medicală, trebuie să te îmbolnăveşti doar în timpul săptămânii, între 9 şi 17. „Între 17 şi 8 dimineaţa a doua zi e o singură persoană de serviciu, iar aceasta nu are voie să părăsească biroul” spune pensionara. Alţii, spun că butonul respectiv nu funcţionează deloc.

Potrivit ofertei Aveo, sistemul de urgenţă este monitorizat non-stop şi că odată ce un bătrân apasă butonul de pe pandantiv, acesta este sunat de către cineva de la recepţie. În caz că nu răspunde, angajatul trebuie să ajungă la domiciliul pensionarului cu o trusă de prim-ajutor, fişa medicală a acestuia, şi un telefon mobil. Iar în caz că este nevoie, angajatul e însărcinat să cheme ambulanţa. 

Totuşi, există vârstnici care au probleme, nu mai reuşesc să ajungă la pandantiv, şi de care nu se interesează nimeni zile la rând. Un exemplu este cel al lui John Hayto, care are probleme cu genunchii şi e nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui cadru. La un moment dat, acesta a căzut pe jos şi nu s-a mai putut ridica. Deşi a strigat în speranţa că-l va aude cineva, acesta a rămas singur la podea timp de trei zile, fără mâncare, apă sau medicamentele prescrise. Un prieten de-al său sunase încă de luni la recepţie să meargă cineva să vadă dacă s-a întâmplat ceva, însă nu s-a întâmplat nimic. John a avut noroc că a fost găsit de către un îngrijitor care îl vizitează o dată la patru zile. Aveo a răspuns spunând că nu are niciun registru despre acest incident.

Alţi vârstnici au precizat în investigaţie că unele dintre condiţiile de trai din sat le-au pus în pericol sănătatea. De exemplu, Monica Johnson declară că s-a imbolnăvit din cauza umidităţii şi a mucegaiului şi deşi a depus mai multe plângeri, abia după patru ani compania a reuşit să elimine mucegaiul. Acum, chiar dacă medicul său i-a recomandat să se mute, aceasta nu poate, deoarece pe lângă taxa de ieşire, bătrâna ar mai avea de plătit 60.000 de dolari în plus, pentru renovarea casei. Aveo a răspuns şi la acest caz, menţionând că nu a fost vorba de mucegai şi că investigaţia e încă în curs.

Pensionarii s-au plâns că în casele lor există umezeală şi mucegai, însă compania a rezolvat problema abia patru ani mai târziu FOTO The Sunday Morning Herald  

În prezent, locuitorii sunt nemulţumiţi că guvernul nu se implică şi că nu există altcineva care să se intereseze de soarta lor. De cealaltă parte, Aveo spune că a schimbat politica de contracte, că acestea sunt acum mai uşor de înţeles şi că a renunţat la taxa de renovare. Totuşi, doar 2.000 din cele 11.014 contracte operează sub noua formă.