Problema biocarburanţilor
0Există temeri că habitatele naturale vor fi transformate în terenuri agricole, pentru a beneficia de uriaşele subvenţii
Producţiei de biodiesel din Statele şi Uniunea Europeană îi revine între 70% şi 75% din creşterea preţurilor la produsele de bază, faţă de cifra de 3% înaintată de Departamentul american al Agriculturii, potrivit unor documente ale Băncii Mondiale „rătăcite" prin presă.
Din 2000 încoace, producţia de biocombustibili din cereale, sfecla de zahăr şi ulei de palmier s-a triplat. Un raport al Universităţii Rice din Texas arăta că, în 2008, guvernul american a acordat subvenţii în valoare de patru miliarde de dolari pentru a înlocui doar două procente din consumul de benzină.
Până în 2022 se estimează că aceste subvenţii vor ajunge la 400 de miliarde de dolari. Nici UE nu stă prea bine. În 2007, Bruxellesul a decis acordarea a 5,2 miliarde de dolari pentru a înlocui 5,75% din carburanţii clasici până în 2010. Pentru chimistul olandez Paul J. Crutzen moda biocombustibililor nu are sens. El susţine că emisiile de nitro-oxizi rezultate din producerea biodieselului din seminţe de rapiţă - care reprezintă 80% din totalul biocombustibililor din Europa - sunt mai nocive pentru mediu decât emisiile de dioxid de carbon.
Dacă biocombustibilii ar fi avut vreo legătură cu protejarea mediului, Washington nu ar fi impus taxe pentru bioetanolul importat din America Latină şi din Caraibe. Şi tarifele aplicate de UE au ca ţintă producătorii americani din domeniu, care importă 95% dintre produsele lor pe Vechiul Continent. Există temeri că habitatele naturale vor fi transformate în terenuri agricole, pentru a beneficia de uriaşele subvenţii pentru biocarburanţi.
Crearea unei pieţe artificiale prin acordarea de subvenţii nu va reduce emisiilor poluante, nu va salva pădurile tropicale şi nu îmbunătăţi viaţa săracilor. Subvenţiile pentru biocombustibili sunt o consecinţă a presiunilor făcute de lobbiştii din ţările bogate. Ar fi timpul fie oprite.