Probabilitatea ca Iranul să dezvolte o armă nucleară se apropie de 50%. Think tank: „Chiar și o probabilitate de 2% ar fi considerată inacceptabilă”

Probabilitatea ca Iranul să construiască cu succes o armă nucleară care nu poate fi lansată cu ajutorul unei rachete, într-o perioadă de 5 până la 6 luni, este de circa 34–42%, arată Institutul pentru Știință și Securitate Internațională, un think tank american care studiază programele nucleare.

Probabilitatea generală ca Iranul să construiască cu succes o armă nucleară derivă din două estimări independente: probabilitatea ca regimul să decidă să construiască o armă nucleară și probabilitatea de a reuși tehnic în acest demers, arată un raport al ISIS (Institutul pentru Știință și Securitate Internațională), un think tank american considerat o sursă importantă de informații autorizate privind programele nucleare din statele care doresc sau dețin arme nucleare, cât și un contribuitor important la eforturile de a opri răspândirea armelor nucleare.

Probabilitatea ca Iranul să construiască cu succes o armă nucleară care poate fi lansată cu ajutorul unei rachete este mai mică, mai ales după pierderile suferite în războiul din iunie 2025, arată sursa citată. În timp, în absența unei intervenții majore, toate aceste probabilități vor crește pe măsură ce Iranul își reconstituie programele nucleare și de rachete.

În ceea ce privește construirea armei nucleare care nu poate fi lansată prin rachetă, într-o perioadă de cinci până la șase luni, acest program are o probabilitate de succes de 34–42%, arată sursa citată.

În urma publicării ultimei ediții a „Iran Threat Geiger Counter în aprilie 2025” – un raport privind probabilitatea ca Iranul să dezvolte arma nucleară, contextul internațional și capacitățile Iranului s-au schimbat semnificativ, impunând o abordare diferită pentru evaluarea riscului reprezentat de capacitățile nucleare ale regimului iranian și probabilitatea ca acesta să reușească să construiască arme nucleare, se arată în analiză.

Războiul din iunie 2025 a distrus grav infrastructura iraniană legată de arme nucleare și capacitatea de a produce astfel de arme. În perioada postbelică, incertitudinile legate de programul nuclear rămas sunt considerabile, în timp ce monitorizarea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) aproape că nu există.

Ca urmare, Institutul pentru Știință și Securitate Internațională a decis să adopte o abordare probabilistică, concentrată pe identificarea componentelor rămase ale programului nuclear, motivațiilor și descurajărilor Iranului în construcția armelor nucleare, precum și pe pașii secvențiali necesari pentru fabricarea unei arme nucleare în diferite intervale de timp. Această metodă permite estimarea probabilității ca Iranul să decidă să construiască o armă nucleară și să reușească în acest demers.

„Chiar și o probabilitate de 2% ar fi considerată inacceptabilă”

Probabilitatea ca Iranul să construiască o armă nucleară este calculată prin două estimări independente: probabilitatea deciziei regimului de a construi o armă nucleară și probabilitatea succesului în realizarea acesteia. Arma nucleară analizată este cea care nu poate fi livrată prin intermediul unei rachete. Probabilitatea ca Iranul să construiască o armă nucleară livrabilă prin rachetă este mai mică, mai ales după pierderile suferite în războiul din iunie 2025. În timp, în absența unei intervenții majore, toate aceste probabilități sunt susceptibile să crească, pe măsură ce Iranul își reconstituie programele nucleare și de rachete.

Pentru construcția unei arme nucleare care nu poate fi livrată cu racheta, s-au luat în considerare două intervale de timp: program accelerat de 2–3 luni respectiv program mai lung de 5–6 luni.

În programul accelerat s-a făcut o distincție între situația realistă și cea optimistă, reflectând provocările cu care s-ar confrunta Iranul. Probabilitatea ca regimul iranian să decidă să construiască arme nucleare: 40–50%.

Probabilitatea de succes în construcția unei arme nucleare - în cazul unui program de 2–3 luni: 5% pentru cazul realist, 28% pentru cazul optimist. Pentru programul de 5–6 luni, probabilitatea este de 84%.

Prin multiplicarea acestor factori, probabilitatea totală ca Iranul să construiască o armă nucleară este: în programul de 2–3 luni, probabilitatea este de 2–2,5% pentru situația realistă, 11–14% pentru estimarea optimistă. În ceea ce privește programul de 5–6 luni, probabilitatea este 34–42%.

„Aceste cifre trebuie interpretate în contextul riscului de securitate nucleară. Chiar și o probabilitate de 2% ar fi considerată inacceptabilă de țările vecine și de partenerii internaționali”, arată studiul.

De ce ar construi Iranul arme nucleare

Motivațiile Iranului pentru construirea armelor nucleare sunt, conform raportului:

- Păstrarea regimului împotriva amenințărilor externe. Unul dintre principalii factori care motivează Iranul este conservarea regimului în fața presiunilor interne și externe. Amenințările percepute din partea Israelului și a Statelor Unite au fost amplificate după Războiul din 12 zile, care a evidențiat vulnerabilitatea infrastructurii militare convenționale iraniene. În acest context, posesiunea unei arme nucleare poate fi percepută ca un mijloc de descurajare strategică.

Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat în noiembrie 2025: „Distrugerea clădirilor și fabricilor nu ne va crea probleme, le vom reconstrui și cu o putere mai mare.”

De asemenea, în septembrie 2025, peste șaptezeci de membri ai parlamentului iranian, Majles, au cerut schimbarea doctrinei de apărare a statului, permițând dezvoltarea armelor nucleare ca măsură de descurajare și conservare a regimului. Ahmad Naderi, membru al parlamentului, a subliniat: „Achiziția nucleară este singura modalitate de a păstra integritatea teritorială a Iranului și de a evita soarta Irakului și Libiei.”

- Prestigiul intern: posesia armelor nucleare ar conferi regimului prestigiu intern și ar putea consolida poziția sa în fața populației. Protestele anti-regim din ianuarie 2026, soldate cu mii de morți, au accentuat nemulțumirile sociale, ceea ce face ca puterea nucleară să fie văzută ca un mijloc de întărire a autorității și de creștere a mândriei naționale.

- Capacitate ofensivă împotriva inamicilor: regimul iranian a reiterat constant dorința de a distruge Israelul. Ayatollah Khamenei și alți oficiali de rang înalt au afirmat acest obiectiv în mod repetat, iar sprijinul pentru grupuri proxy din regiune consolidează această ofensivă. O armă nucleară este percepută ca cel mai clar și eficient mijloc de realizare a acestui obiectiv.

- Influență regională sporită: Iranul ar putea simți că deține o libertate mai mare de a acționa în Orientul Mijlociu, putând modela situația regională după propriile interese. Aceasta ar ridica costul contracarării sale de către alte state și ar putea intensifica riscul unei confruntări nucleare regionale.

- Capcana investițiilor anterioare: după ani de sancțiuni, declin economic și izolare internațională, liderii iranieni pot fi prinși în „capcana investițiilor anterioar”, considerând că trebuie să continue programul nuclear pentru a-și valorifica investițiile anterioare, în ciuda riscurilor.

Ce descurajează Iranul să-și dezvolte arme 

Specialiștii explicǎ și factorii care descurajează Iranu să-și dezvolte arme nucleare:

- Amenințarea intervenției militare: războiul din iunie a demonstrat că Israelul și SUA sunt gata să intervină militar direct. Concentrarea militară continuă a SUA în ianuarie-februarie 2026 menține amenințarea reală asupra deciziilor Iranului.

Iranul consideră că rachetele sale balistice pot funcționa ca descurajare, reducând necesitatea de a construi arme nucleare imediat. Totuși, rachetele sale sunt considerate o amenințare semnificativă de Israel și SUA, crescând astfel probabilitatea unui atac preventiv.

- Frica de proliferare regională: Iranul se teme că dezvoltarea armelor nucleare ar putea stimula adversarii regionali, cum ar fi Arabia Saudită, să-și dezvolte propriul program nuclear, reducând avantajele convenționale ale Iranului.

- Negocierile internaționale: orice acord internațional care limitează programul nuclear ar funcționa ca un descurajator pentru construcția unei arme nucleare. Însă negocierile fără acord final pot crea stimulente pentru Iran, crescând probabilitatea dezvoltării unei arme nucleare.

Teoria jocurilor și deciziile strategice

Analiza din perspectiva teoretiei jocurilor a arătat că nu există un echilibru pur între Iran și Israel: ambele părți trebuie să folosească strategii mixte, adică să fie imprevizibile și să ia decizii bazate pe probabilități.

Post-război, analiza arată că: Iranul ar putea decide să construiască o armă nucleară 40% din timp, să nu construiască 60% din timp. Israelul ar putea decide să atace 45% din timp, să nu atace 55% din timp.

Această situație evidențiază importanța ambiguității strategice, menținând tensiunea și riscul ridicat pentru ambele părți.

Concluzie: probabilitatea generală

Balansând motivațiile și descurajările, probabilitatea ca Iranul să decidă să construiască o armă nucleară este astăzi estimată la 40–50%, iar succesul construirii acesteia depinde de intervalul de timp și de dificultăți: 2–3 luni: 2–14%; 5–6 luni: 34–42%

Aceste estimări sunt influențate direct de menținerea presiunii internaționale. Dacă Israel sau SUA scad nivelul de descurajare, probabilitatea de succes a Iranului va crește.

În paralel, orice progres iranian în domeniul armelor nucleare și balistice sporește riscul unui război regional, ceea ce face monitorizarea și analiza continuă a situației nucleare iraniene esențială pentru securitatea internațională, concluzionează ISIS.