Povestea lunetistei din Siria: cum s-a transformat o fostă profesoară într-o ucigaşă

Faima ei s-a răspândit în întregul oraş sirian Alep. Apropiaţii au poreclit-o „Guevara“, dar pentru mulţi dintre locuitorii oraşului ea este  „femeia lunetistă, conform publicaţiei britanice „The Telegraph“

De origine palestiniană, ea a învăţat cum să folosească o armă într-o tabără militară pregătitoare din Liban, condusă de Hamas. Fostă profesoară de engleză, Guevara este motivată în lupta sa contra forţelor guvernului de moartea copiilor săi. În urmă cu câteva luni, băiatul şi fetiţa sa au fost omorâţi după ce casa lor s-a prăbuşit în urma unui atac aerian.

„Băiatul meu era îngrozit de bombe şi mă întreba mereu ce se întâmplă. Eu i-am promis că îi voi proteja viitorul, acum promit că mă voi răzbuna“.

Şi-a părăsit primul soţ pe motiv că nu era destul de revoluţionar, iar atunci când cel de-al doilea soţ, comandantul brigăzii revoluţionare din care face parte şi ea, a refuzat iniţial să o lase să lupte în prima linie, a ameninţat că-l va părăsi. Constrâns de puternica dorinţă a femeii, acesta a acceptat să o înveţe să folosească luneta.

În ciuda conflictelor violente din Siria, Guevara, în vârstă de 36 de ani, are o înfăţişare impecabilă: sprâncenele sunt perfect pensate, are fard în obraji şi puţin tuş. O pereche de cizme de piele cu toc şi o brăţară de aur îi accentuează feminitatea.

Din ascunzătoarea ei, o clădire pe jumătate demolată, Guevara îşi urmăreşte inamicul, un soldat al guvernului, printr-o gaură de mărimea unui pumn.

O femeie soldat în cadrul societăţii musulmane conservative din Siria este un lucru rar întâlnit şi chiar considerat, de multe ori,  un comportament complet nepotrivit. Cu toate acestea, Guevara impune respect în faţa camarazilor ei, un grup de 30 de bărbaţi, unii dintre ei în vârstă de doar 16 ani.

„Nu e uşor să fii lunetist. Trebuie să fii rapid, atent şi suficient de inteligent cât să nu fii împuşcat de alţii. E nevoie de răbdare, uneori aştept ore întregi“, a explicat aceasta pentru „The Telegraph“.

Satisfacţia unui lunetist

Prin crăpătura din zidul clădirii în care se ascunde poate să observe trupele de soldaţi ce patrulează printre civili, la mai puţin de 200 de metri.

„Abia când străzile devin libere, apare cea mai bună ocazie să împuşti soldaţii. Cred că i-am omorât pe unii dintre ei, dar niciodată nu poţi fi în totalitate sigur că sunt morţi. Mă face să mă simt bine, exclam cu satisfacţie de fiecare dată când nimeresc pe unul dintre ei“, a spus femeia, pe un ton aproape fanatic, despre uciderea soldaţilor.

Traumatizată de pierderile suferite şi de ororile la care a asistat, Guevara a mărturisit că uneori se trezeşte noaptea plângând.

„Am văzut mai bine de 100 de cadavre în ultimele luni. Atât de mulţi oameni au fost ucişi în bombardamente şi în atacuri aeriene! După ce o bombă a explodat în apropiere şi a rănit mai multe persoane aflate în maşina în care eram, am crezut că sfârşitul va veni curând“.