Pierderile din Ucraina, „disproporționate” față de ceea ce a planificat NATO, spune generalul de top al alianței
0Pierderile grele și consumul masiv de muniții înregistrate în timpul războiului din Ucraina îi îngrijorează pe comandanții de vârf ai NATO. Alianța a fost creată în 1949 pentru a opri o invazie masivă sovietică a Europei de Vest și a adăugat noi membri de la sfârșitul Războiului Rece, dar multe dintre armatele sale s-au micșorat în deceniile după ce amenințarea sovietică a dispărut.
În prezent, amploarea și intensitatea luptelor din Ucraina a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea alianței de a lupta cu unități mari împotriva Rusiei.
„Amploarea acestui război este disproporționată în raport cu gândirea noastră recentă. Dar este real și trebuie să ne confruntăm cu el”, declara în ianuarie Christopher Cavoli, comandantul suprem al forțelor NATO în Europa.
Apetitul vorace cu care războiul declanșat de Rusia a înghițit echipamente și stocuri de muniție a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea alianței de a purta un război cu unități mari împotriva Rusiei.
„Magnitudinea acestui război este incredibilă. Ucrainenii au 37 de brigăzi pe linia frontului, plus alte zeci de brigăzi teritoriale. Rușii au pierdut aproape 2.000 de tancuri. Dacă facem o medie de la începutul războiului între zilele de intensitate mică și mare, rușii au cheltuit în medie mult peste 20.000 de lovituri de artilerie pe zi.", a notat Cavoli.
Una dintre lecțiile războiului din Ucraina este cât de importantă este o bază industrială adecvată pentru a susține un război de mare intensitate.
În prezent, Statele Unite, Rusia și Europa se străduiesc să accelereze producția de obuze de artilerie după ce și-au lăsat stocurile de muniții și fabricile să se epuizeze după Războiul Rece.
„Capacitatea de producție rămâne vitală, absolut vitală”, a observat Cavoli. „O bază industrială de apărare sănătoasă și elastică este la fel de importantă" precum numărul de soldați.
Puterea hard, în prim-plan
Cu toate că diplomația, războiul cibernetic și puterea economică nu sunt deloc neglijabile, „marea caracteristică, ireductibilă, a războiului este puterea hard”, spune Cavoli, explicând că națiunile trebuie să aibă abilitatea de a răspunde prin forță militară, inclusiv cu tancuri
În cazul Ucrainei, succesele surprinzătoare pe câmpul de luptă sunt dovada că "precizia poate învinge masa".
Această posibilitate ține însă de timp sau de înlocuirea timpului cu spațiu: „Nu toți avem acest lucru și trebuie să îl compensăm în gândirea noastră, în planificarea noastră".
NATO nu a purtat niciodată războiul de care se temea împotriva Uniunii Sovietice. Operațiunile militare (Serbia, Libia, Afganistan) din ultimii 20 de ani au implicat un număr limitat de trupe, avioane și muniție. Chiar și așa NATO - care s-a extins de la 12 membri fondatori la 30 de membri în prezent - a avut nevoie de sprijinul SUA. În Libia, de pildă, forțele aeriene ale NATO au rămas fără bombe ghidate cu precizie după prima lună.
Moscova cumpără obuze de artilerie din Coreea de Nord, ceea ce sugerează că armata Rusiei nu este în deplină formă pentru a lupta cu NATO și Ucraina. Totuși, încercările frenetice ale NATO de a face rost de arme și muniții pentru Ucraina arată că arsenalul său nu este suficient de adânc.
Probabil că SUA sunt cel mai bine pregătite pentru un război de lungă durată. Chiar și în aceste condiții, industria sa de apărare va avea nevoie de ani de zile pentru a crește producția de obuze de artilerie.