„Naţiuni“ sau „Unite“? Echilibrul pare a fi problema existenţială a Organizaţiei Naţiunilor Unite

Multitudinea de discursuri de la Adunarea Generală a ONU de anul acesta a evidenţiat faptul că cele mai dificile provocări pe care naţiunile planetei le au, în timp ce traversează încurcat secolul XXI, au legătură cu principiul pe care îl pun pe primul loc: a lucra împreună sau a merge pe un drum separat.

După ce liderii planetei au folosit mii de cuvinte pe acest subiect, în ultima săptămână, ministrul de Externe al statului Papua Noua Guinee a rezumat discuţiile la doar patru: „Unitatea, bineînţeles, este răspunsul,” a spus Rimbink Pato.

„Recunosc că multilateralismul nu este întotdeauna o cale uşor de urmat. Însă este singura durabilă,” le-a spus preşedintele Slovaciei, Andrej Kiska, liderilor prezenţi.

O parte a controverselor care înconjoară multilateralismul are la bază noţiunea greşită conform căreia singurele opţiuni sunt fie multilateralismul, fie unilateralismul pur. Un terţ este exclus. „Practic, sunt două viziuni diferite asupra lumii”, a declarat Marcelo Rebelo de Souza, preşedintele Portugaliei, conform Associated Press.

În realitate, este vorba de un continuum şi naţiunile pot urmări multe puncte de-a lungul său, în special dacă sunt mari puteri care pot lua decizii de unele singure sau state mici care au nevoie de alianţe pentru a-şi putea folosi muşchii.

O altă piatră de încercare: multe state de la adunarea din această săptămână au privit politica „America pe primul loc” a preşedintelui Donald Trump drept o respingere totală a multilateralismului.

„America este guvernată de americani,” a spus Trump. „Respingem ideologia globalismului şi îmbrăţişăm doctrina patriotismului.” 

Liderul de la Casa Albă a subliniat: „Nu vom ceda niciodată suveranitatea Americii către birocraţia globală, nealeasă şi care nu poate fi trasă la răspundere.”

Este adevărat că Trump a afectat porţiuni majore ale ordinii multilaterale existente. Administraţia sa a respins colaborări pe diferite niveluri, de la renegocierea  tratatului NAFTA, la părăsirea unor agenţii ale ONU. A pus la îndoială şi angajamentul său faţă de aliaţii NATO. Însă comparativ cu viziunile sfârşitului secolului al XIX-lea, până şi Trump pare un multilateralist convins.

Multilateralismul s-a dezvoltat mult într-un secol de progres industrial şi tehnologic şi într-un context în care nevoile de siguranţă au crescut după cele două războaie mondiale.

„Comunitatea internaţională trebuie să respecte suveranitatea statelor,” a spus Peter Szijjarto, ministrul de Externe al Ungariei, care s-a confruntat cu un număr mare de refugiaţi în ultimii ani şi care încearcă să ridice obstacole pentru a-i opri.

Cu acţiuni unilaterale ale Washingtonului mult mai viguroase de când Trump a devenit preşedinte al SUA, corul de partea opusă a baricadei e în crescendo.

China, care a susţinut regulile multilateralismului în teorie, însă doar câteodată şi în practică, pare să vrea să ocupe locul liber lăsat de Statele Unite în această privinţă. Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a reiterat angajamentul îndelungat al Chinei, însă a insistat, totodată, că „multilateralismul nu are legătură cu vorbele goale. Trebuie practicat pentru a rezolva problemele.”

„Nu există niciun dubiu că multilateralismul trebuie apărat,” a spus ministrul de Externe al republicii Singapore. „Acesta este singurul mod prin care vom putea face faţă provocărilor globale ale viitorului.”

Chiar şi premierul britanic Theresa May şi-a nuanţat viziunea de viitor, în ciuda Brexitului: „Respectarea deciziilor cetăţenilor noştri de acasă nu trebuie să afecteze cooperarea globală.”

Secretarul general al ONU Antonio Guterres a deplâns, marţi, o „lume tot mai haotică“, în deschiderea lucrărilor Adunării Generale anuale a Organizaţiei, şi şi-a exprimat regretul faţă de faptul că „multilateralismul este atât de criticat în momentul în care este cel mai necesar“.