Misterul din jurul „bijuteriilor extraterestre” ale lui Tutankhamon se adâncește. Ce au descoperit oamenii de știință în deșertul libian?
0Misterul persistă în jurul așa-numitei „sticle de origine extraterestră” asociată cu artefactele din mormântul lui Tutankhamun, după ce cercetătorii au făcut o nouă descoperire care ar putea clarifica originea acestui material neobișnuit.
Substanța gălbuie, cunoscută sub numele de „sticlă din Deșertul Libian”, se găsește împrăștiată în nordul Africii, în special în Egipt și Libia, și este considerată rezultatul unui eveniment cosmic extrem produs în urmă cu aproximativ 29 de milioane de ani.
Într-un nou studiu, oamenii de știință au identificat o structură rară de zircon în interiorul sticlei, care pare să se fi format după ce mineralul a fost complet topit și apoi recristalizat rapid. Descoperirea sugerează că materialul a fost expus unor temperaturi de peste 4.000 de grade Celsius — suficient de ridicate pentru a topi chiar și mineralele considerate printre cele mai rezistente de pe Pământ.
Cercetătorii susțin că această „înregistrare microscopică” păstrată în cristal surprinde fazele extreme de încălzire și răcire care au dus la formarea sticlei.
Totuși, originea exactă a fenomenului rămâne controversată. O ipoteză indică impactul unui asteroid, în timp ce o altă teorie vorbește despre explozia unui obiect cosmic în atmosferă, suficient de puternică pentru a topi suprafața deșertului fără a lăsa un crater clar identificabil.
Noua descoperire nu tranșează dezbaterea
Noua descoperire nu tranșează dezbaterea, dar întărește ideea că evenimentul a implicat temperaturi excepționale și condiții extrem de haotice.
Materialul a fost ulterior apreciat de vechii egipteni, care l-au folosit în obiecte de podoabă din mormântul lui Tutankhamun, unul dintre cele mai importante situri arheologice descoperite vreodată.
De-a lungul decadelor, originea sticlei a rămas neexplicată complet. Principalele teorii implică fie impactul unui corp cosmic, fie o explozie atmosferică de mare energie, capabilă să transforme silica din deșert în sticlă.
O problemă majoră pentru cercetători este absența unui crater de impact confirmat, asociat direct cu zona în care se găsește materialul. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe structuri posibile, însă niciuna nu a rezistat verificărilor științifice.
În cel mai recent studiu, cercetători de la Università degli Studi di Milano-Bicocca au analizat un cristal de zircon microscopic, încorporat în sticlă.
Zirconul este un mineral extrem de rezistent, folosit frecvent în geologie pentru reconstituirea evenimentelor din trecut, deoarece poate supraviețui unor condiții care distrug alte materiale.
Exemplarul analizat avea doar aproximativ 20 de micrometri — mai subțire decât firul de păr uman — dar prezenta o structură dendritică, asemănătoare unei ramificații de copac, formată în timpul răcirii rapide din stare topită.
Analizele avansate, inclusiv microscopie electronică și difracție tridimensională, au arătat detalii fine ale structurii interne. Testele chimice au indicat diferențe între materialul prins în zircon și sticla din jur, sugerând că au existat picături separate de material topit înainte de solidificare.
Surprinzător, nu au fost identificate urme ale mineralelor intermediare care apar în mod normal atunci când zirconul se topește și se reface. Aceasta sugerează că mineralul a trecut direct printr-un proces de topire completă și recristalizare rapidă.
Analize suplimentare au indicat și diferențe la nivel atomic între sticla inclusă și materialul înconjurător, semn că au avut istorii termice diferite în timpul răcirii.
Potrivit cercetătorilor, toate aceste indicii susțin ipoteza unui eveniment extrem de violent, în care materialul a fost topit și apoi răcit atât de rapid încât a „înghețat” urmele procesului.
Pe baza compoziției chimice, estimările indică temperaturi de peste 2.200 de grade Celsius, semnificativ mai ridicate decât cele ale majorității erupțiilor vulcanice.
Oamenii de știință descriu mediul de formare ca fiind unul „departe de echilibru”, în care procesele geologice obișnuite nu au putut ține pasul cu viteza de transformare a materiei.
Deși noile date confirmă expunerea la temperaturi mult mai mari decât cele din interiorul vulcanilor tereștri, dezbaterea privind mecanismul exact al producerii sale rămâne deschisă, menținând vie fascinația din jurul bijuteriilor lui Tutankhamon. Cercetătorii subliniază că, deși rezultatele întăresc scenariul unui eveniment cosmic extrem, ele nu oferă încă un răspuns definitiv privind originea sticlei din Deșertul Libian.